Conform World cancer Report 2014 al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cancerul de prostată este al doilea tip de cancer cel mai frecvent şi a cincea cauză principală de deces la bărbaţi.

Acelaşi raport, menţioneză că in anul 2012, la nivel mondial, au fost diagnosticaţi cu cancer de prostată un număr de 1,1 milioane de bărbaţi şi s-au înregistrat 307.000 de decese. Cancerul de prostată este definit de Wikipedia ca o formă de cancer care se dezvoltă în prostată, o glanda aflată la intersecţia aparatului urinar cu cel genital la bărbaţi.

Ca la majoritatea tipurilor de cancer, nu exista simptome în fazele incipiente. Atunci când apar simptomele, cancerul este deja instalat şi în stadii avansate.

Ceea ce îl face şi mai periculos, este faptul ca simptomele, atunci când apar, pot fi uşor confundate cu cele ale altor boli, cum ar fi hiperplazia benignă de prostată. Dintre simptomele comune enumerăm urinarea frecventă ziua şi noaptea, sânge în urină, sau urinare dureroasă.

În forma sa mai avansată, cancerul de prostată provoacă dureri puternice la nivelul pelvisului şi în regiunea lombară, greaţă şi vărsături, pierderi în greutate şi oboseală permanentă.

În aceste condiţii, se naşte de la sine întrebarea, cum ne protejăm de cancerul de prostată.

Primul pas care trebuie făcut, este verificarea fondului genetic. Studii de specialitate au arătat că un barbat care are o rudă de gradul unu cu cancer de prostată, prezintă un risc de două sau trei ori mai mare de a se înbolnăvi, iar la un bărbat cu două rude de gradul unu afectate de maladie, riscul este de cici ori mai mare.

Top Videos of the Day

Din acest punct de vedere, datele pot fi considerate alarmante, deci nu neglijaţi riscul pe care îl reprezintă fondul genetic.

Începând cu anii 1980 si 1890, medicina a dezvoltat testul PSA (antigen specific prostatic) pentru a evidenţia cancerul de prostată. Deşi exista anumite forme de cancer de prostată care nu pot fi detectate cu testul PSA, este recomandat ca orice barbat trecut de 50 de ani să facă acest test anual. Dacă valorile PSA nu se încadrează in limitele normale, există două metode imagistice pentru detectarea cancerului de prostată. Acestea sunt ecografia şi imagistica prin rezonanţă magnetică. Proba hotarâtoare şi de necontestat este însa biopsia. Aceasta constă in prelevarea de probe de ţesut din prostată, cu un pistol de biopsie, care ulterior sunt examinate microscopic pentru determinarea celulelor canceroase.

Dacă din nefericire biopsia a determinat existenţa celulelor canceroase in prostată, pasul urmator este stabilirea opţiunilor de tratament.

Primul factor de care trebuie ţinut cont este vărsta.

Aceasta, deoarece cancerul de prostată are o evolutie foarte lentă, iar în cazul unei vârste înaintate, nu este necesar nici un tratament. Alţi facori determinanţi în stabilirea tratamentului sunt stadiul bolii, sănătatea generală şi nu în ultimul rând opinia persoanei afectate, despre potenţialele Tratamente şi efectele secundare ale acestora.

Dacă ar fi să stabilim o oarecare ordine a opţiunilor de tratament, se incepe cu radioterapia, terapia hormonală, chimioterapia şi în final intervenţia chirurgicală. Exista totusi o mare diversitate de combinaţii între aceste opţiuni. Spre exemplu, sunt situaţii în care se practică mai întîi intervenţia chirurgicală, urmată de radioterapie.

Acesta ar fi, în opinia mea, un minim de cunoştinţe necesare barbaţilor trecuţi de vărsta de 50 de ani. În loc de concluzie, cred că ar fi mai util un îndemn.

Bărbaţi, nu ignoraţi bolile vărstei si nu lasaţi cancerul de prostată să vă controleze viaţa!

Îl puteţi invinge cu succes în fazele incipiente.