Şocant, revoltător şi aberant. România, scena unor infinite inepţii şi situaţii absurde, desprinse parcă din opera lui F. Kafka.

În timp ce parlamentarii români tocmai şi-au asigurat un trai fericit până la adânci bătrâneţi, pentru a fi siguri că munca lor de o valoare inestimabilă pentru poporul român nu rămâne nerăsplătită, iată că la polul opus se află o altă categorie, jignită, ignorată şi îngropată de vie. Iată o doamnă care nu a putut să-şi îndeplinească visul de a avea o meserie demnă nici până la pensie.

Viorica Paşcalău este o femeie de serviciu angajată la Facultatea de Muzică din Timişoara. Face acest lucru de peste un deceniu.

La prima vedere, este doar o umilă îngrijitoare, sârguincioasă şi harnică. Nici măcar profesorii de la facultatea unde lucrează nu ştiau ce viaţă dublă ascunde această femeie: ''o cunosc pe doamna Viorica şi este de treabă, dar nu mi-am imaginat că are Master în Robotică''.

Este dureros şi extrem de absurd, dar este adevărat. Această ingrijitoare are o pregătire foarte înaltă: are un Master în Robotică. După terminarea liceului în 1985, s-a angajat pe post de cofetar-patiser la cantina Politehnicii, beneficiind astfel de un post stabil. Femeia a ajuns chiar administrator al cantinei UPT. În 1999 cantina s-a închis şi postul ei s-a desfiinţat. I s-a promis un post de îngrijitoare, pe care l-a acceptat, nepermiţâdu-şi să rămână şomeră. Când a aflat că poate aplica la facultate fară examene, şi-a depus dosarul.

Facultatea a terminat-o cu media 8, este vorba despre Inginerie Managerială Tehnologică, în cadrul Universităţii Politehnice din Timişoara.

Top Videos of the Day

''Am intrat prima din an cu media mea de la BAC''. Şi-a continuat apoi studiile cu un master numit ''Sisteme Robotice cu Inteligenţă artificială''. Doamna Viorica a terminat Masterul acum 3 ani.

Timp de cinci ani această femeie s-a împărţit între meseria ei unde ştergea praful şi mătura podeaua, şi cursurile de la facultate. S-a descurcat: ajungea şi la Laboratoarele obligatorii care se ţineau după-amiază, după ce termina serviciul, şi la cursuri, cu ajutorul şi înţelegerea şefilor. Lipsea de la lucru ca să ajungă la cursuri, dar recupera apoi şi îşi termina treaba în week-end. Învăţa noaptea, mai citea şi la serviciu. Afirmă că a fost cea mai interesantă perioadă din viaţa ei şi îsi aduce aminte cu drag de anii de studenţie.

Reprofilarea a fost, însă, un vis departe de a fi îndeplinit: La vârsta ei nu o mai angajează nimeni. ''Toţi au fost drăguţi şi mi-au explicat că ei caută oameni tineri''. Doamna Viorica, considerând că nu mai are spirit aventurier la această vârstă, s-a resemnat să lucreze în continuare pe acest post, mai având doar 5 ani până la pensie.