Poate că ar fi trebuit să titrez,de fapt, “(Școala – )România porților închise”. Ar fi sunat mai dureros, prin generalizare, dar mai conform cu realitatea. Am ales, totuși, să nu promovez acest adevăr prin titlu.

În zilele noastre cam toate porțile sunt închise încă (dar nu și blocate, pentru cine dorește să caute cheile). Și nu o spun cu regret. De ce? Deoarece am încredere în tineri, în actualii antreprenori, care deja au început să salveze acești tineri de la migrație, în viitorii antreprenori care vor deveni în curând acești tineri, în ceea ce ei vor (re)aduce bun și frumos în România (chiar și cu experiența de necontestat câștigată deja în afara țării).

Am încredere în români, în curajul lor de a dezvolta România, în capacitățile lor de muncă și, mai ales, intelectuale remarcabile, în trăsăturile umanitare, dar și în abilitățile social-politice, în dorința și forța lor de a aduce valoare în viața concetățenilor.

Școala – cod portocaliu de ger în educație

Nu condamn, nu aplaud și nu dezbat decizia de închidere a școlilor din capitală luată în aceste zile de Gabriela Firea din pricina atenționărilor meteo. E drept, însă, că una din ideile care a generat scrierea acestui articol se datorează acestui fapt actual (iarnă grea - închidere școli), idee pe care am speculat-o cu interes.

Totuși, ceea ce consider mult mai important și chiar dramatic în România este lipsa investiției în oameni, într-o educație autentică, inexistența unui management strategic educațional, conștientizarea zero sau deficitară (ca să nu inculpăm o rea-voință) de către factorii decizionali a semnificației, a finalităților și a impactului enorm al educației asupra direcției dezvoltării și evoluției individuale și sociale.

Top Videos of the Day

România, porți închise – unde (ne) sunt cheile?!

România este în clasa zero nu numai în ce privește școala (la propriu și la figurat), dar, mai mult decât atât, rămâne repetentă în toate celelalte domenii/sisteme (sănătate, economie și resurse, industrie și agricultură, politică, cercetare etc.), în primul rând și în cea mai mare măsură din pricina retardului învățământului românesc.

Datele problemei se cunosc, rămâne găsirea soluțiilor și implementarea strategică a acestora, cu efecte benefice pe termen mediu și lung. Cert este că, parafrazându-l pe scriitorul Andrei Pleșu, schimbarea (în bine!) nu se face cu vechii actori, ci cu unii noi.

Așadar, să încurajăm inițiativa, tinerii și inconstestabilul lor potențial de a dezvolta durabil minunata noastră țară. România, deschide-ți porțile! Români, deschide-ți-vă mintea și acționați!