10

Adolf Meschendörfer este scriitorul sas de literatură germană, apreciat în perioada interbelică pentru cultura sa cosmopolită, dobândită în marile centre culturale ale Europei, un ,,promotor” al stilului de viaţă săsesc, din Transilvania la confluenţa secolelor XIX - XX. Cultura sa filozofică şi artistică, însetată de modernitate a avut ca puncte de reper literatura scandinavă, rusă, franceză, dar mai ales germană, din scrierile lui Hauptmann, Liliencron, Dehmel, din filozofia lui Nietzsche, din pictura lui Arnold Böcklin şi din muzica lui Wagner.

Corona, denumirea veche a cetăţii Braşov

Corona este romanul ce i-a adus scriitorului Medalia de argint, a Academiei Germane, în 1932, la doar un an de la prima sa apariţia, în 1931, la Sibiu, cu titlul în germană Die Stadt im Ostenl – Oraşul din răsărit. Ediţii succesive ale acestei cărţi au fost, în virtutea inerţiei, la Berlin şi München, între anii 1933-1942, cât şi la Bucureşti, în 1982.

Succesul cărţii a survenit din viziunea exclusivistă a interpretării misiunii civilizatoare a germanilor în Europa.

Există în acest roman interbelic un filon istoric care palpită în sufletele tuturor ,,captivilor” de bunăvoie în locul ales de înaintaşi. Se suprapune, peste acestă statornicie a neamului, conştiinţa intelectualilor, cu stil de viaţă citadin, cu libertatea de a-şi găsi un scop în viaţă călcând pe urmele unor tradiţii care susţin autonomia. E o lume mică pentru care descendenţa este ,,lege” datând încă din 1203, când tradiţia și cronicile calendarelor brașovene consideră că s-a început zidirea cetăţii. Inspirat de istoria Braşovului, autorul creează o poveste în care se regăsesc personaje verosimile, izbutind să evoce atmosfera epocii, într-un oraş-muzeu, mereu superb, cu un decor medieval, cu bastioane, porţi monumentale şi turnuri ce altădată erau menite defensivei în calea invadatorilor.

Top Videos of the Day

Se manifesta un fenomen de claustrare ca libertate.

Ce face Adolf Meschendörfer în această proză?!

Împrumută romanului aspecte biografice. Născut la Braşov, în familia unui negustor grec ,,de mode”, absolvent al Scolii de comerţ maghiar, îşi completează studiile la Liceul Honterus din oraşul natal şi, conform traiectoriei saşilor din Transilvania sau Banat, călătoreşte pentru definitivarea studiilor la Strasbourg, Viena, Budapesta, Heidelberg, Paris şi Berlin. Are ca reper filozofia nietzscheană, iar muzica care-i atinge sufletul este a compozitorului german Richard Wagner. Reintrat în matcă, îmbrăţişează cariera de profesor la Liceul Honterus, este editor al revistei Die Karpathen şi întemeietor al Bibliotecii moderne din Braşov. Toate aceste detalii se regăsesc, mai mult sau mai puţin, în ,,distribuţia” personajelor din Corona, iar efectul este revitalizarea istoriei saşilor din ,,patria” Braşovului, prin literatură.

Ochiul strămoșului

Nostalgia narativă din tonul naraţiunii personajului-reflector, Fritz Toggenburg, care retrăieşte evnimentele după patruzeci de ani, prinde cititorul în mrejele cetăţii libere a Braşovului.

,,Priveşte acest oraş. Acest oraş teribil, unica noastră iubire, […] ne impinge la trădare, ne împinge în braţele furiilor demenţiale.[…] Strămoşul meu a fost paznicul unei porţi a Braşovului în 1612, sub judele Michael Weiss. Numele lui figurează în inscripţia latină de pe poarta Sfintei Ecaterina. Era poarta cea mai însemnată. Lipită de turnul ei este camera mea. Turnul masiv pătrunde mai bine de un stânjen înăuntru. Mă rezem de el, de prietenul meu. Şi eu sunt paznic de poartă al acestui oraş. Timp de patruzeci de ani am stat de veghe privind sufletele care au intrat şi au ieşit. Le cunosc pe toate, aşa cum strămoşul meu cunoştea pe oricine trecea pe sub poarta lui. Despre aceste suflete vreau să vă povestesc aici.[1]”

Un sejur în #Brașov poate fi special dacă, lângă șemineu sau în liniștea nopții, în camera de hotel veți răsfoi această carte prea puțin cunoscută, dar care va îmbia sejurul cu un aer medieval, în consonanță cu atmosfera orașului.

[1] Meschendörfer, Adolf, Corona, Ed. Kriterion, Bucureşti, 1982, p. 17 #ROMANIA