Agricultura durabilă are multe forme, dar la baza ei este o respingere a abordării industriale pentru producția de alimente dezvoltate în timpul secolului al XX-lea. Acest sistem, cu dependență pe monocultură, mecanizare, pesticide chimice și îngrășăminte, biotehnologie, și subvenții guvernamentale a produs mâncare din belșug și la prețuri accesibile. Cu toate acestea, prețul ecologic și social a fost abrupt: eroziune, epuizarea și contaminarea resurselor de sol și apă, pierderea biodiversității, despăduririle, abuzurile de muncă și declinul fermei familiei.

Conceptul de agricultură durabilă cuprinde o gama largă de tehnici, inclusiv în aer liber, organic, input redus, holistic și biodinamic.

Anunțuri
Anunțuri

Firul comun între aceste metode este o îmbrățișare a practicilor agricole care imita procesele ecologice naturale. Fermierii minimizează aratul și utilizarea apei încurajează solul sănătos prin plantarea pe terenuri cu diferite culturi an de an și integrarea lanurilor cu pășunatul animalelor pentru a evita utilizarea pesticidelor în cultivare și prezența organismelor care dăunează culturilor.

Dincolo de alimente în creștere, filosofia durabilității îmbrățișează, de asemenea, principii mai largi care susțin tratamentul doar lucrătorilor agricoli și de stabilire a prețurilor produselor alimentare, care oferă agricultorului un venit acceptabil. Dezvoltarea agriculturii durabile necesită investiții pe termen mediu și lung în consolidarea exploatațiilor agricole și întreprinderilor de prelucrare a produselor alimentare, în tehnologii avansate, în echipament adecvat terenurilor agricole prin sisteme de irigații, drenaj, eroziunea, sisteme de câmp forestiere de protecție anti-inundații.

Anunțuri

Dezvoltarea unei agriculturi durabile implică asigurarea produselor cererii interne.

Principala sursă de trai a multor oameni este agricultura. Aproximativ 70% din populație se bazează direct pe agricultură ca un mijloc de trai. Acest procent ridicat în agricultură se datorează dezvoltării cosmopolite a activități non-agricole incapabile de a absorbi populația în creștere rapidă. Cu toate acestea, cei mai mulți oameni din țările dezvoltate nu se angajează în agricultură. Produse agricole, cum ar fi zahărul, ceaiul, orezul, condimentele, tutunul, cafeaua etc. constituie principalele elemente ale exporturilor din țările care se bazează pe agricultură. Dacă există o practică de dezvoltare armonioasă a agriculturii, importurile sunt reduse în timp ce crește exportul considerabil. Acest lucru ajută la reducerea balanței nefavorabile de plăți a țărilor, precum și economisirea de schimb valutar. Această sumă poate fi bine utilizată pentru a importa alte inputuri esențiale, utilaje, materie primă și a altor infrastructuri, care sunt utile pentru susținerea dezvoltării economice a țării.

Anunțuri

Un sector agricol stabil asigură o națiune de securitate alimentară. Cerința principală a oricărei țări este securitatea alimentară. Securitatea alimentară previne malnutriția, care a fost în mod tradițional considerată a fi una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare. Cele mai multe țări se bazează pe produsele agricole, precum și industriile conexe pentru principala lor sursă de venit. #remedii naturiste #Dezastru natural