Iată cum își descriu experimentul făcut, doi elevi de clasa a șaptea din București:

"Pentru experimentul nostru am avut nevoie de un borcan cu bomboane și multă lume. Experimentul a constat în a întreba fiecare persoană câte bomboane crede că se află în borcan. Am notat pe foaie răspunsul și, în final, media aritmetica a tuturor numerelor a fost foarte aproape de numărul bomboanelor. Acest lucru se datorează legăturilor ce se realizează între oameni, pe care nu le putem observă.

Noi oamenii, suntem uniți iar experimentul nostru a demonstrat asta. De fapt, noi nu suntem uniți, decât atunci când avem o dorință comună.

Anunțuri
Anunțuri

Oamenii pe care i-am întrebat au reușit să ghicească aproape exact numărul bomboanelor împreună, chiar dacă unii au fost foarte aproape sau foarte departe de valoarea exactă. De fapt, cu cât sunt mai mulți oameni care participă, cu atât valoare găsită împreună va fi mai aproape de valoarea exactă. Ce poate să însemne asta? Probabil, înseamnă că noi nu am fost făcuți să realizăm lucrurile singuri. Poate ar trebui să nu mai avem dorință de a fi închiși în noi, de a vrea să trăim singuri. Rețelele de socializare ne închid, chiar dacă nu intenționează asta. Poate ar trebui doar să vrem să ne împrietenim cu toată lumea, și să acceptăm pe toată lumea, să nu dăm importantă discriminărilor.

În borcan au fost 267 de bomboane, iar media aritmetică rezultată în urma valorilor date de persoanele care au dorit să ia parte la experiment a fost 269.

Anunțuri

Au fost întrebate 56 de persoane, care au spus că în borcan sunt de la 10 bomboane până la 1.500 de bomboane. Au fost puțini cei care s-au apropiat de valoarea exactă, cel mai apropiat a spus 280 bomboane.

Putem să facem o asemănare între umanitate și om în general. Oamenii sunt asemenea neuronilor, ei nu se ating dar totuși interacționează prin mediatorul chimic. Un neuron nu ar putea face nimic singur, lucrul care îl face special este că face parte dintr-un întreg, organismul. Așa se întâmplă și cu oamenii, împreună au reușit să atingă un tel comun, cel al găsirii numărului de bomboane.

La fel se întâmplă și cu furnicile care împreună reușesc să construiască galerii inimaginabile. #Mister

Oare viitorul nostru nu ar trebui să fie un viitor comun, în care toată umanitate să fie parte la ceva măreț, la realizarea chiar a unui singur organism, în care fiecare dintre noi să fim legați și în conexiune, în echilibru, la fel cum sunt celule din corpul nostru? Ce ne-ar putea lega în acest fel?"