Etimologia cuvântului Biblie ne arată că el provine de la termenul grecesc biblion, adică hârtie (cu sensul de carte), iar din expresia grecească "ta biblia ta hagia" a fost preluat și tradus în limba română cu sensul de "cărți sfinte". Grecii au preluat acest termen de la orașul Biblos, unde egiptenii aduceau papirusuri spre vânzare și răspândire pe tot teritoriul Greciei. Cercetatorii au stabilit că expresia "Ta Biblia", cu sensul de Sfânta Scriptură, a fost folosită încă din anul 223 (d. Hr.). Deci, cum se face că un cuvânt ce face referire la ceva sfânt este alăturat de cuvântul ce îl denumește pe reprezentantul răului?

Biblia Diavolului sau Codex Gigas (tr. Cartea Uriașă), un manuscris medieval scris la început de secol XIII într-o mănăstire din Cehia, este considerată a fi cea de-a opta minune a lumii, notează descoperă.ro.

Se spune că referirea la Diavol se face datorită a doua aspecte: o legendă și un portret. Legenda spune că manuscrisul a fost creat de un călugăr ce nu a mărturisit un păcat comis. Conducătorii mănăstirii l-au condamnat pe călugăr la moarte, stabilind ca pedeapsă zidirea de viu. Călugărul, înspăimantat de pedeapsă, a cerut îndurare și a promis că dacă i se va da a doua șansă, va scrie într-o singură noapte o carte unică ce va cuprinde toată istoria umanității până la acel moment și care va aduce cinste mănăstirii ce îl găzduia. Superiorii au acceptat și au stabilit că dacă nu va finaliza cartea până dimineață, acesta va muri. Aproape de miezul nopții, călugărul a realizat că nu va putea termina scrierea și a cerut ajutor lui Lucifer. Acesta l-a ajutat în schimbul sufletului călugărului care, în semn de mulțumire, i-a adăugat portretul în paginile manuscrisului. Călugărul a scăpat de moarte, însă sufletul său nu a mai avut liniște; acesta a cerut îndurare și s-a rugat Fecioarei Maria pentru iertarea pactului, însă a murit înainte să fie izbăvit. În manuscris există pasaje întregi despre exorcizare, cercetătorii speculând că ar reprezenta încercările călugărului de a scăpa de păcat.

Cercetătorii au menționat că denumirea poate proveni și de la portretul Diavolului, care este ilustrat pe pagina 290. El este singur, cu mâinile ridicate amenințător. Are câte patru degete la fiecare mână, ghiare și coarne roșii. Se spune că este învăluit în blană de hermină, un animal carnivor, considerat în Evul Mediu animal de companie special, de lux, întâlnit doar la cei nobili și la căpetenii; specialiștii au asociat acest lucru cu faptul că Lucifer este supranumit "Prințul Întunericului". Interesant este și faptul că pe următoarea pagină se află o descriere a Raiului, ceea ce ne duce cu gândul la antiteza dintre bine si rău, păcat și credință. Pe lângă acest portret, în Codex apare alte două imagini. Una reprezintă cerul, Soarele, Luna și stelele, iar cealaltă Pământul cu întinderi mari de ape.

Conținutul cărții este unic. El reunește Vechiul și Noul Testament, întâmplări istorice, leacuri, descântece, lucrări medicinale vechi, traduceri latinești, o listă a sfinților și zilele în care sunt sărbătoriți, etc.

Uriașa carte impresionează prin dimensiunile sale: 89 cm înălțime, 48 cm lățime,22 cm grosime. Se presupune că la început ar fi avut 320 de pagini, însă 8 dintre ele lipsesc acum. Codexul cântărește 75 kg; coperta este din lemn, acoperită cu piele și are decorațiuni metalice. Paginile sale, menționează Daily Mail, au fost realizate din pieile a 160 de viței, iar cerneala folosită ar proveni din cuiburi de insecte strivite. #Mister #Credinta