Inventat de psihanalistul elvetian cu acelasi nume, testul Rorschach este o metoda prin care se poate determina daca un individ sufera de o boala mintala. Mai precis, psihanalistii ii cer persoanei testate sa spuna ce vede in mai multe pete de cerneala. Testul a fost folosit in 1945, in timpul Procesului de la Nurnberg, asupra criminalilor de razboi nazisti.

Articolul semnat de Joel E. Dimsdale, membru al Universitatii californiene din San Diego, publicat pe 11 aprilie 2015 in "Journal of Psychosomatic Research", relateaza acest episod uimitor. In reluarea de pe Discovery, profesorul emerit povesteste de fascinatia cercetatorilor de la acea vreme fata de ororile naziste.

Anunțuri
Anunțuri

Interesant este ca Tribunalul de la Nurnberg nu-si punea intrebarea cine a facut asta, ci de ce a facut-o. In cautarea unui raspuns, colonelul Douglas McGlashan Kelley, medic psihiatru, cunoscut ca participant expert la renumitul proces, a coordonat aplicarea unor astfel de teste pe diferiti criminali nazisti.

Ce au vazut protagonistii procesului in petele de cerneala?

Daca ar fi sa tinem seama de articolul lui Joel Dimsdale este vorba de lucruri foarte diferite. Dimsdale s-a bazat si pe un studiu publicat in 1975, in care Florence Miale si Michael Seltzer foloseau rezultate obtinute in timpul Procesului de la Nurnberg.

Astfel, Hermann Goring comandatul fortelor aeriene germane, mana dreapta a lui Hitler, pus in fata planselor cu pete de cerneala, a spus ca a vazut doi oameni dansand, interpretare ce ar demonstra ca Goring era atins de hipomanie, stare de spirit cu schimbari de dispozitie, dar care nu este asociata tulburarilor psihotice.

Anunțuri

Rudolf Hess, reprezentantul oficial al partidului nazist, a vazut cu totul altceva, anume disectia la microscop a partilor unei insecte cu pete de sange. Piciorusele unei muste patate de sange, un spatiu in mijlocul unui cablu, o masca, masca unei insule salbatice (din Pacific). Deschizatura reprezinta gura. Ceva diabolic, pentru ca atat ochii, cat si barba sunt rosii.

Interpretarea starii de sanatate a apropiatului lui Hitler, realizata de Florence Miale si Michael Seltzer, reluata, cum am spus, de catre Joel E. Dimsdale, se arata mai categorica, in sensul ca acestia sustin ca este vorba de urmele unei emotivitati violente, incitante, irationale, dar detasata de orice realitate. Apoi, Molly Harrower, semnatar al lucrarii "The Quest for the Nazi Personality", care a reluat toate rezultatele procesului, nu a vazut diferente intre cele ale criminalilor nazisti si ale indivizilor luati la intamplare din randul populatiei. Autoarea nu a reusit sa stabileasca o stare psihologica comuna nazistilor ce ar fi putut explica actele lor abominabile.

Anunțuri

Prin urmare, criminalii nazisti erau dezechilibrati mintal? Intr-un interviu din 2013, Joel E. Dismale concluzioneaza ca nu exista dovezi al unei oarecari nebunii la acesti criminali nazisti. Toate rezultatele sugereaza, mai degraba, ca majoritatea persoanelor sunt capabile sa comita crime diabolice si acte violente in anumite circumstante. #Psihologie