Vineri, 2 octombire naţionala de #handbal feminin a României, antrenată de Tomas Ryde si Bogdan Burcea a disputat o partidă amicală la Podgirica împotriva deţinătoarei la zi a celui mai important trofeu intercluburi din handbalul mondial, Liga Campionilor. Scorul final a fost 25-24 pentru muntenegrence. Această întâlnire face parte din stagiul de pregătire conceput de selecţionerul suedez al reprezentativei de senioare a României în Muntenegru. De la echipa nostră s-au remarcat Geiger cu 6 goluri, Zamfir cu 5 goluri și Elisei cu 3 goluri, în timp ce pentru Buducnost au ieşit la rampă Knezevici cu 6 golori, Bulatovici cu 5 goluri și Mehmedovici cu 4 goluri.

Anunțuri
Anunțuri

Este bine de știut că „cea mai complexă jucătoare din lume" (aşa cum a prezentat-o crainicul sălii polivalente din Cluj - Napoca la întâlnirea cu Serbia de la barajul de calificare pentru #campionatul mondial de la sfârşitul acestui an), Cristina Neagu nu a evoluat la niciuna din echipe.

Dar acest meci amical şi chiar meciurile pentru calificare la Campionatul European nu sunt decât un pretext pentru a pune la punct pregătirea pentru Campionatul Mondial care ne poate aduce calificarea directă la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, o calificare pe care mulţi români ne-o dorim fiindcă în 2012, când păream mai aproape ca niciodată de Londra, nu am fost acolo. La fel s-a întâmplat și în 2010, atunci când câştigam medalia de bronz la Campionatul European şi eram (ce bine spus "eram") calificaţi direct la mondiale, dar totul s-a prăbușit.

Anunțuri

Și unde? Mulţi spun că în Brazilia, unde moralul și încrederea fetelor au scăzut, care după succesul din Danemarca 2010 ne-au transmis un mesaj ("vă mulţumim celor care aţi fost alături de noi la bine, dar mai ales la greu. Vă iubim!") din care noi, cei care vrem rezultate, nu am înțeles nimic, și am început să criticăm prestația echipei, să criticăm fetele, să aruncăm cu pietre, în loc să le încurajăm, inconştienţi fiind că urmează un turneu preolimpic de calificare în care mai aveam şanse să ajungem la Londra, dar noaptea neagră a sportului sau duminica neagră a fost atunci când am pierdut la vreo 11 goluri diferenţă cu Muntenegru şi totul s-a terminat.

Să revenim totuşi in istoria mai recentă a handbalului feminin românesc, la Campionatul Mondial de Handbal găzduit de Serbia, unde putem să câștigăm poate, cel mai simplu în istorie o medalie. Întâlneam o echipă a Norvegiei în reconstrucţie pentru care o calificare în fazele eliminatorii era suficientă (aşa s-a şi întâmplat), o trupă a Muntenegrului care resimţea retragerea din activitate a legendarei Bojana Popovici şi drumul nostru spre semifinale era deschis, dar tipic românesc: în optimi ne împiedicăm de Polonia, după ce am condus 52 de minute, iar istoria era scrisă şi o echipă a Braziliei care minţea handbalul (dovadă Turneul Carpati 2015) devenea campioană mondială.

Anunțuri

Acum, cu un nou selecţioner, cu o altă mentalitate, cu un alt sistem de apărare și alte faze de atac decât cele tradiţionale la care orice echipă ştie cum să se apere, cu o Cristina Neagu în cercul cel mai select al handbalului european sperăm la mai mult şi chiar la un titlu mondial, european şi de ce nu olimpic. Dar totuşi, care este adevărata faţă a naţionalei României: cea din Serbia sau de la partida cu Serbia de la Cluj-Napoca. Sigur este greu de spus acum, dar timpul ne poate da răspunsul şi ne poate convinge dacă aducerea unui antrenor străin a fost cea mai bună decizie. #echipa nationala