Mă gândesc de unde le vin ideile unora şi am făcut legătura cu un îndemn care circula pe site-urile de socializare: "Înainte de a deschide gura, asiguraţi-vă că este conectat creierul!". Cred că nu voi putea înţelege jurnalismul din ziua de astăzi şi probabil că nici de-acum înainte, pentru că se caută mult prea mult senzaţionalul care să facă audienţă sau să fie citit, fără a se şi documenta puţin în redactarea materialului.

Victoraş Astafei este cel mai cunoscut produs mureşean din ultimul timp. A evoluat, de la debutul său în fotbalul mare, la FCM Târgu-Mureş, unde a ajutat la prima promovare a echipei, ca mai apoi să fie transferat la Oţelul Galaţi, iar ulterior la Petrolul Ploieşti, echipă la care evoluează şi în prezent.

Citeam şi mă minunam de motivele găsite de ziariştii noştri, respectiv faptul că mijlocaşul ploieştenilor ar avea o relaşie bună cu galeria, iar aceasta le-ar fi cerut jucătorilor să o lase pe ASA Târgu-Mureş să câştige meciul. Cum poţi să afirmi acest lucru despre o persoană care a muncit foarte mult să ajungă până aici? Un jucător ca Astafei se gândeşte la cariera lui, în primul rând, să se achite cât mai bine de sarcinile de joc trasate şi, binenţeles, să marcheze, dacă are o asemenea ocazie. A accepta să facă non-combat e ca şi cum şi-ar turna plumb în picioare şi s-ar gândi să părăsească scena fotbalistică pe uşa din dos.

Victoraş Astafei a fost într-o relaţie foarte bună cu galeria şi la Târgu-Mureş, avea până nu demult o pagină proprie pe un site de socializare, unde puteai să discuţi cu el în momentele în care era on-line, sau unde îţi răspundea atunci când era cazul, dacă îi adresai o întrebare. Gesturi absolut normale, pentru mine ca simplu om, dovadă a deschiderii lui şi a faptului că e o persoană sociabilă.

A veni să joci acasă, pe terenul de unde te-ai lansat, a avut o încărcătură emoţională foarte mare pentru el. Nu cred că a a fost uşor să fii adversarul oraşului tău, prietenilor, vecinilor, colegilor, parcă ai o strângere de inimă.

Îmi aduc aminte că, în urmă cu ceva timp, stadionul din Târgu Mureş a găzduit un meci al naţionalei de juniori, împotriva reprezentativei similare dintr-o ţară ex-sovietică, iar Cristian Daminuţă, care juca în Italia, a fost convocat. A fost titular şi a făcut una din cele mai slabe partide, poate şi din cauza că părinţii săi au venit special să-l în vadă în tricoul naţionalei mici. Oare puteau emoţiile să-şi spună cuvântul? Eu aş răspunde afirmativ în ambele cazuri, fără a disculpa pe niciunul dintre ei pentru prestaţiile slabe.

Cei care cunosc câte ceva despre Astafei ştiu că e un băiat serios, care pune mult suflet în ceea ce face şi, uneori chiar din dorinţa ca lucrurile să iasă bine, nu se gândeşte la consecinţe. Tocmai acest fapt, dorinţa de a da totul fără a se gândi la urmări, i-a adus şi accidentarea din cauza căreia s-a ales cu portul căştii de protecţie. Tot aşa, la fazele care l-au incriminat în ultima etapă, dorinţa de a fi cât mai bun a făcut să rateze complet şuturile respective, lucru care se întâmplă şi la niveluri mai înalte.

Fără a mă considera, prin ceea ce am scris, avocatul mijlocaşului petrolist, aş vrea să-mi exprim doar părerea despre o parte din lucrurile pe care le scrie/spune presa românească. Uneori o face fără pic de discernământ şi nu se gândeşte că o vorbă aruncată pentru audienţă îi poate dăuna grav persoanei în cauză. Poate că dacă ne-ar păsa mai mult de cel de lângă noi am fi puţin mai toleranţi cu cei care merită.

Păcat de ceea ce se întâmplă! #Liga 1