Eutanasia, în drumul său pe cât de întortocheat, pe atât de insistent în eforturile de a străbate lumea de la un capăt la altul, a traversat mări şi oceane, doborând frontieră după frontieră şi stârnind controverse pretutindeni.

Anunțuri

În Europa, Olanda a fost cea dintâi ţară care a deschis porţile (în octombrie 2002) eutanasiei, legalizând procedura de întrerupere asistată a vieţii bolnavilor terminali, cu condiţia ca cererea să vină direct din partea acestora.

Eternul semn de întrebare ce pluteşte asupra acestei chestiuni este legat în esenţa de părerile celor ce socotesc că viaţa este un dar căruia nu avem dreptul să-i punem capăt şi a celor ce dimpotrivă, doresc libertate deplină în ceea ce priveşte alegerea morţii atunci când supravieţuirea presupune o suferinţă insuportabilă..

Anunțuri

Eutanasia – crimă cu premeditare sau soluţie salvatoare?

În anumite ţări, eutanasia este considerată crimă cu premeditare.

În Italia de pildă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 15 ani persoana care administrează substanţe menite să provoace moartea, ca alternativă a unor dureri cumplite, sau persoana care întrerupe tratamentul medical menit să ţina în viaţă un pacient, indiferent de patologia sa.

Nici în Franţa nu este permisă eutanasia, dar este îngăduită „sedarea terminală” în cazuri speciale, anumitor bolnavi terminali, cu precizarea ca măsura să fie încadrată la capitolul „renunţare la tratament”.

În Elveţia situaţia e complet diferită: în cadrul unor structuri special amenajate, este permisă eutanasierea persoanelor care decid că aceasta este o „moarte demnă”, în condiţiile în care nu se urmăresc interese de natură personală.

Substanţele letale pot fi administrate atât cetăţenilor elveţieni cât şi celor străini, care au un domiciliu declarat pe teritoriul ţării – motiv pentru care, tot mai mulţi pacienţi afectaţi de boli incurabile, aflaţi în fază terminală, aleg Elveţia ca punct terminus pentru propria existenţă..

Anunțuri

În Belgia, din anul 2014 nu mai există o limită de vârstă, ci se consideră întemeiată orice solicitare de eutanasie în măsură să demonstreze „statusul de constantă şi insuportabilă suferinţă fizică şi psihică”.

Peste Ocean, în Statele Unite ale Americii, sinuciderea asistată este legală în cinci state: Oregon, Vermont, Washington, Montana şi New Mexico, cu o condiţie: pacientul trebuie să fie informat în prealabil cu privire la alternativele pe care le are şi să fie considerat perfect lucid şi conştient de importanţa deciziei sale.

„Moartea dulce” – alegerea unui drum fără întoarcere

Deşi aşa numita „moarte dulce” este considerată în multe cazuri o soluţie demnă pentru a pune capăt vieţii unor persoane cu suferinţe enorme, care preferă să păşească pragul spre necunoscut într-un mod liniştit, înconjurate de cei dragi, nu toată lumea împărtăşeşte această opinie..

Anunțuri

Mulţi medici se opun eutanasiei, considerând această „ieşire din scenă” total neacceptabilă: „Fără a ne ancora în tărâmul unei optici spirituale, un medic nu e autorizat să pună capăt vieţii unei persoane – fie el ateu sau credincios. Datoria sa este de a salva vieţi şi de a căuta soluţii pentru a alina suferinţele celor bolnavi”, susţine Lucien Israel – o veritabilă autoritate în domeniul oncologiei.

„Rarele cazuri în care bolnavii mi-au cerut să-i ajut să moară dacă lucrurile se complică, nu şi-au reînnoit cererea în momentul în care aceasta ar fi putut fi satisfăcută prin prisma eutanasiei (...). Mai mult decât atât: odată, i-am dăruit unui pacient care mi-a cerut cu insistenţă să fie eutanasiat, o sticluţă cu un lichid incolor, spunându-i să o folosească dacă e atât de hotărât să-şi pună capăt vieţii, în momentul în care suferinţa sa va deveni de nesuportat. M-a privit cu suspiciune: „e doar apă înăuntru, nu-i aşa?”. Poate că da, poate că nu – vei şti exact atunci când o vei bea, i-am răspuns. Pacientul a murit după câteva zile, dar sticluţa pe care i-o dăruisem a rămas neatinsă la capătul patului său de spital. Era apă, desigur...”. #Terapie #Sinucidere