Rezolvarea problemei Bucovinei era oarecum tărăgănată. Deputaţii bucovineni din Parlamentul de la Viena, în majoritatea lor ţărani analfabeţi, n-au ştiut cum să promoveze ideea dezlipirii Bucovinei de Galiţia. În consecinţă, Bucovina putea să aibă un singur viitor – să rămână şi în continuare ca cel de al XIII-lea cerc administrativ al Galiţiei.

Ca să salveze situaţia, forţele patriotice de la Cernăuţi, rămase în afara parlamentului, s-au întrunit într-un comitet de acţiune, dezvoltând o intensă activitate extraparlamentară. Cei mai influenţi membri ai comitetului românesc de acţiune au fost fraţii #hurmuzachi, iar, “rolul lor era covârşitor faţă de cel al celorlalţi membri”.

Anunțuri
Anunțuri

La 1 august 1848 Ministerul austriac de interne a expediat Guberniului Galiţiei şi Lodomeriei decretul său referitor la cele 12 “dorinţe” cuprinse în “Petiţia Bucovinei” şi la căile privind organizarea Bucovinei ca provincie de sine stătătoare sub sceptrul Casei de Habsburg. La 3 august referentul Zajqczkowski a trimis “Petiţia Bucovinei” comisiei constituţiei, cu remarca corespunzătoare că Ministerul de interne, prin decretul său de la 1 august, adresat Guberniului din Lemberg, a răspuns deja la câteva puncte din petiţie, întrucât acestea, prin esenţa lor, îşi puteau găsi rezolvarea favorabilă în proiectatul act al constituţiei austriace.

La îndemnul lui Eudoxiu Hurmuzachi, deputaţii bucovineni de la Viena Miron Ciupercovici, Gheorghe Timiş şi Mihai Bodnar, precum şi reprezentanţii consiliilor comunale Ilie Niculiţă şi Vasile Ştirbul au adresat la 18 august 1848 o petiţie Adunării Constituante, cuprinzând 26 de puncte.

Anunțuri

În numele populaţiei din Bucovina ei cereau: autonomia Bucovinei, deschiderea de şcoli româneşti în fiecare comună, crearea unui comitet de administrare a Fondului religionar, înfiinţarea la Cernăuţi a unei catedre de limba şi literatura română, inaugurarea unei universităţi, ridicarea taxelor cu care erau împovăraţi preoţii ortodocşi, ridicarea cordonului de poliţie sanitară către Moldova, interzicerea aşezării coloniştilor străini pe păşunile comunale, ridicarea zeciuielii şi a celorlalte sarcini pe care ţăranii trebuiau să le presteze în favoarea marilor proprietari, oprirea campaniei de catolicizare a populaţiei ortodoxe etc.