Devenită, prin mijlocirea Hurmuzăcheştilor, focar al unităţii naţionale, în perioada 1848 -1849 aici au fost dezbătute probleme fundamentale privind existenţa şi viitorul poporului român. La #Cernauca îşi desfăşura lucrările un mic parlament al românilor, care trasa căile făuririi României viitoare. Bejenarii moldoveni şi ardeleni au afirmat idealul de unitate al poporului român, ideal zămislit în conacul boieresc de la Cernauca, despre care George Bariţiu spunea: “Casa lui Doxachi Hurmuzachi era altarul naţionalităţii şi limbii noastre, soţia şi fiicele sale locţiitoare a virginelor vestale lângă focul sacru, fiii săi (5) tot atâţia Fabi luptători pentru sfânta cauză, ginerii săi demni imitatori ai socrului lor”.

Anunțuri
Anunțuri

Întrunirea liderilor revoluţiei din ţările române în Bucovina putea fi asemuită cu un congres al intelectualilor români de pretutindeni, din dezbaterile căruia a pornit ideea unirii principatelor, unirii tuturor românilor într-un stat mare şi prosper. “Astfel, #bucovina din leagănul întemeierii Principatului românesc Moldova, devine şi locul de pregătire a unităţii naţional-statale a românilor. Planul Unirii tuturor românilor era subiectul de predilecţie al discuţiilor la Cernauca şi Cernăuţi. Aceasta trebuia să devină o realitate prin Unirea Moldovei cu Muntenia într-un stat naţional şi apoi întregit prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei”. În anii revoluţionari 1848-1849 “sufleteşte Bucovina era din nou unită cu Moldova, la întreaga românime”. De aceea bucovinenii strângeau în taină ofrande pentru legiunile lui Avram Iancu, de aceea ţăranii din părţile Rădăuţilor, răsculaţi în toamna anului 1849, au cerut să se unească cu Moldova.

Anunțuri

Prin Cernauca Hurmuzăcheştilor, Bucovina a ajuns “o Românie Mare în miniatură”.

În vâltoarea revoluţiei de la 1848-1849 Hurmuzăcheştii – şi bătrânul Doxachi, şi fii săi Constantin, Eudoxiu, Gheorghe şi Alexandru – s-au manifestat energic în favoarea dobândirii de către Bucovina a autonomiei naţionale, pe de o parte, şi întru realizarea unităţii de neam a românilor de pretutindeni. Lupta lor a fost neobosită, mijloacele acestei lupte au fost valorificarea trecutului istoric al provinciei natale, scrisul, arta oratorică, averea de care au dispus, apelurile la solidarizare a tuturor categoriilor sociale pentru obţinerea rezultatului dorit, sprijinirea eficientă a fruntaşilor revoluţiei din toate ţările române. Datorită acestei lupte, care n-a cunoscut compromisuri, datorită relaţiilor pe care Hurmuzăcheştii le-au avut în capitala Austriei, la 4 martie 1849, prin noua constituţie, Bucovina, fiind separată de Galiţia, a fost declarată ţară de coroană ereditară, cu titlul de ducat.