În condiţiile războiului, industria basarabeană a cunoscut un grav declin. Din cauza lipsei de ma­terii prime şi combustibil au încetat să funcţioneze multe întreprinderi. În anii 1914-1916 nu­mărul fabricilor şi uzinelor s-a redus cu 35%, iar efectivul muncitorilor cu 42%. În timpul răz­bo­iu­lui multe unităţi industrial-comerciale s-au închis. Dacă, în anul 1913, în Basarabia erau 14,5 mii de întreprinderi industrial-comerciale, în 1917 au rămas numai 10 mii. Pe de altă parte, s-a in­ten­si­ficat exploatarea muncitorilor. Ziua de muncă cu durată prelungită, salariul mic, condiţiile locative precare, mi­zeria, foamea provocau înrăutăţirea calităţii vieţii muncitorilor şi determinau creşterea numărului ac­ci­den­te­lor de muncă.

Anunțuri
Anunțuri

Salariile reale ale muncitorilor scădeau continuu. În anul 1917 acestea au fost majorate, faţă de 1913, cu numai 60%, în timp ce preţurile la produsele alimentare crescuseră de 7-12 ori.

Criza economică şi mobilizarea populaţiei în armată şi la lucrări de fortificaţie au subminat şi agricultura ţinutului. În aprilie 1916, 250 mii de basarabeni au fost recrutaţi, iar 72 de mii de persoane au fost scoase la săpatul tranşeelor. Nesfârşitele rechiziţii de vite pentru nevoile armatei au dus la diminuarea forţei de tracţiune. S-a redus la minimum livrarea de inventar şi de maşini agricole pentru ţărănime, iar suprafeţele însămânţate şi recolta glo­ba­lă de cereale s-au micşorat semnificativ. De pildă, în anul 1916, în judeţul Orhei suprafeţele însămânţate cu culturi de toamnă erau cu 60% mai mici decât în 1914, iar în judeţul Chişinău cu circa 50% faţă de 1915.

Anunțuri

Războiul a avut implicaţii nefaste şi în viaţa publică a ţinutului. Odată cu începutul operaţiunilor militare, direcţionarea resurselor spre front a determinat încetarea aprovizionării, în special a satelor, cu zahăr, gaz lampant, chibrituri, sare, lemne şi alte produse de uz cotidian. Impunerea unor preţuri „fixe” a condus la înflorirea speculei şi a pieţei „negre”. Situaţia devenea practic insuportabilă în perioadele de iarnă şi primăvară, când suferinţele populaţiei erau fără limite. În plus, în Basarabia a fost declarată starea de răz­boi şi întreaga viaţă politică a fost pusă sub controlul sever al autorităţilor militare şi de poliţie. Pen­tru cele mai neînsemnate abateri, locuitorii erau supuşi represaliilor şi persecutaţi în baza legilor pe­rioadei de război.

Deoarece situaţia s-a agravat, după ce în armată au fost recrutaţi capii de familie şi tinerii, locuitorii, opunându-se au­torităţilor, au refuzat să achite impozitele datorate statului şi zemstvei şi să accepte rechiziţionarea vitelor.

Anunțuri

În aprilie 1916, ţăranii din satele Chişcăreni, Izvoare, Făleşti, Râşcani (judeţul Bălţi) s-au opus rechiziţionării vitelor pentru nevoile armatei, declarând autorităţilor: „Ne luaţi ultima vită, în timp ce cirezile moşierilor, cu mii de capete de vite, rămân neatinse”. Românii basarabeni îşi exprimau deschis nemulţumirea şi opoziţia faţă de guvernul ţarist şi de război. Numai în anii 1914-1915, pentru delicte împotriva statului şi încălcarea ordinii publice, au fost arestate şi amendate 6.637 de persoane. #Razboi