Cea mai mare forţă socială din Bucovina o constituia ţărănimea, ea formând peste 90 la sută din populaţia provinciei. Ea ar fi putut juca un rol important în confruntarea cu forţele privilegiate şi retrograde. Însă ţărănimea, în cea mai mare parte fiind săracă şi neştiutoare de carte, era lipsită de conştiinţă politică şi naţională. Ţăranii din Bucovina erau gata să lupte nu pentru ideea naţională, ci cu boierii, care-i exploatau, care-i sileau la prestări feudale. Ţăranii se manifestau pentru desfiinţarea boierescului, pentru micşorarea dărilor. Starea ei economică continua să se agraveze, ea era înlăturată sistematic de la viaţa politică, cu toate că contribuia în mare măsură la progresul general al ţării.

Anunțuri
Anunțuri

În Bucovina ţărănimea continua să fie împărţită în mazili, răzeşi şi clăcaşi, iar obligaţiile în bani şi în muncă se extindeau asupra tuturor categoriilor sociale ţărăneşti.

Sub raport social, etnic, lingvistic şi religios ţărănimea bucovineană era fărâmiţată. Însă ea trebuia atrasă la mişcarea revoluţionară. La ea trebuia dezvoltată conştiinţa de sine şi acest lucru l-au reuşit Hurmuzăcheştii. “Prin Hurmuzăcheşti, conştiinţa naţională, ideea unităţii românilor a pulsat năvalnic în timpul revoluţiei”. Şi nu întâmplător ţăranii din Bucovina şi-au ales singuri, din rândurile lor, deputaţii în Parlamentul de la Viena. Cei mai energici dintre ei, Mihai Bodnar-Bodnărescu din Voitinel şi Miron Ciupercovici din zona Câmpulungului Moldovenesc erau ştiutori de carte şi cunoşteau şi limba germană.

Anunțuri

Vasile Cârste din Boian, Gheorghe Timiş din Cupca, Vasile Murgoci din Coţmani erau analfabeţi şi vorbeau numai româneşte. Ioan Dolenciuk din Hatna, rutean, nu ştia nici el să scrie şi să citească, iar Lukian Kobiliţa, huţan din Putila, vorbea doar în propria-i limbă. De aceea unii dintre ei au şi fost atât de uşor de manipulaţi de cercurile imperiale.

În revoluţia de la 1848 din Bucovina românii s-au bucurat de sprijinul statornic al germanilor, evreilor, polonilor şi armenilor, minorităţi care recunoşteau că românii constituiau populaţia băştinaşă, populaţia majoritară a provinciei şi acceptau să împartă soarta lor cu a acestora. Reprezentanţii acestor minorităţi au susţinut fără tăgadă revendicările românilor, ba au redactat împreună cu românii petiţii şi memorii adresate Vienei oficiale. Fiind manevraţi când de austrieci, când de ruşi, rutenii s-au manifestat făţiş împotriva românilor, făcându-se a uita că aceştia le-au permis să se aşeze în Bucovina, unde şi-au găsit de lucru şi le-au acordat posibilitatea de a-şi păstra religia.

Anunțuri

În fruntea revoluţiei din Bucovina s-au pus cărturarii de aici, adică intelectualii, şi, în primul rând, fraţii Hurmuzachi – Eudoxiu, Gheorghe şi Alexandru. “Soarta… nu acumulase asupra unuia din ei toate calităţile necesare pentru a deveni om mare, ci revărsase în mod egal bunătăţile ei asupra tuturora. Alexandru primise temperamentul şi era fire de poet, George moştenise corectitudinea, iar Eudoxiu erudiţia părinţilor săi. Ei se completară reciproc. Colaborarea lor întreolaltă, unul sprijinind acţiunea celuilalt, era necesară pentru a produce ceva armonic, ceva întreg. Pe toţi trei îi unea un intens sentiment naţional care făcu ca ei în tot timpul activităţii lor să nu părăsească ideea naţională, care le fu steaua conducătoare. Pentru ei Bucovina era românească şi prima acţiune ce se va desfăşura va avea ca obiectiv: autonomia Bucovinei”. #revolutia 1848 #taranimea bucovina