În momentul izbucnirii revoluţiei situaţia în Bucovina era deosebit de complexă. În rezultatul stăpânirii galiţiene elementul rutenesc din această provincie s-a înmulţit şi şi-a întărit poziţiile, dar nu-l depăşea încă pe cel românesc. Poftele rutenilor de a crea un stat al lor, care să cuprindă şi Bucovina, erau încurajate de cercurile imperiale”, pe când glasul românilor la Viena nu era ascultat.

Cineva trebuia să preia conducerea evenimentelor de la 1848, evenimente care s-au precipitat după 13 martie acelaşi an, când în Austria a luat sfârşit epoca absolutistă, când cancelarul Metternich a demisionat din funcţie, iar împăratul Ferdinand a promulgat noua constituţie în spirit liberal şi democratic.

Anunțuri
Anunțuri

Şi în fruntea mişcării de emancipare naţională a românilor bucovineni s-au pus unii boieri cărturari cu vederi iluministe. Rolul decisiv în organizarea şi conducerea evenimentelor revoluţionare din Bucovina l-au jucat boierul Doxachi Hurmuzachi şi fii săi, intelectuali cu studii juridice, obţinute la Viena, care au însuşit în capitala austriacă şi cunoştinţele necesare pentru cariera politică.

Fraţii Hurmuzachi au fost aşa precum i-a caracterizat Bariţiu: “tot atâtea modele de virtuţi private şi publice şi, totodată, aprigi luptători pentru dezvoltarea noastră naţională, în timpuri ca acelea când “a se numi cineva român trecea aproape de crimă””.

În momentul revoluţiei o burghezie românească în Bucovina aproape că lipsea; era în curs de formare. Erau puţini şi intelectualii români. Dar acei câţi existau, printre care şi fraţii Constantin, Eudoxiu, Gheorghe şi Alexandru Hurmuzachi, aveau o pregătire la nivel european şi plan umanistic, juridic, istoric, politic.

Anunțuri

Ei cunoşteau mai multe limbi, unii îşi luaseră până la acea vreme doctoratele şi erau, deci, apţi de a exercita înalte funcţii politice, administrative şi culturale nu numai în Bucovina, ci şi în organismele centrale. Hurmuzăcheştii aveau mulţi prieteni, multe cunoştinţe, deţineau legături cu fruntaşii vieţii culturale din toate provinciile româneşti. Ei credeau în posibilitatea unei vieţi româneşti libere şi autonome în cadrul monarhiei habsburgice, adică sub sceptrul împăratului. În acelaşi timp ei luptau cu îndârjire pentru drepturile istorice ale naţiei din care făceau parte şi cereau doar pentru ea pământul Bucovinei, pentru a iniţia şi conduce anume în provincia natală acţiuni menite să favorizeze renaşterea politică a neamului. Vorbind despre ei, un contemporan al lor scria că “aceşti fraţi au fost cei dintâi, din fruntăşimea civilă a ţării care, după un semisecol de piroteală, arborară cu însufleţire steagul autonomiei ţării, al emancipării şi al culturii naţionale”.

De partea Hurmuzăcheştilor au trecut studenţii de la Institutul Teologic din Cernăuţi, în frunte cu Iraclie Porumbescu, tatăl viitorului compozitor Ciprian Porumbescu, o parte a clerului ortodox, care, în raport cu cel catolic, avea o poziţie socială şi politică inferioară.

Anunțuri

Clerul bucovinean era nemulţumit de despotismul episcopului Eugenie Hacman, de corupţia ce trona în cadrul Consistoriului, dar, mai ales, de slugărnicia ierarhului bucovinean faţă de cercurile imperiale, de încercările acestuia de a-i înstrăina pe români prin cultivarea ideii de “homo bucovinesis”. În timpul revoluţiei de la 1848 clerul bucovinean avea să-şi înainteze propriile revendicări, iar episcopul Hacman, silit de împrejurări, avea să le accepte. #Istoria Bucovinei #revolutia de la 1848