În satele cu populaţie mai numeroasă, în anii ’30, au fost organizate nişte şcoli parohiale, menite să satisfacă necesităţile educaţionale ale ţărănimii. Primele instituţii de acest tip funcţionau la Hotin şi Akkerman încă din 1819, la Chişinău din 1822, Bălţi – din 1824, Bender – din 1827. Cea din Hotin a fost reactivată în 1827, după ce fusese închisă în 1823. Însă la baza funcţionării şcolilor parohiale au stat „regulile de instruire elementară a copiilor locuitorilor din eparhia Oloneţk”, intrate în vigoare în 1835 şi aplicate în Basarabia din 1837. Regulile respective aveau drept obiectiv calmarea spiritelor în rândul populaţiei locale nemulţumite de modificările făcute în ritualul şi obiceiurile Bisericii Ruse în secolele XVII-XVIII.

Anunțuri
Anunțuri

În consecinţă, şcolile parohiale urmăreau scopul impunerii dogmelor pravoslavnice, instruirea reducându-se la citirea cărţilor bisericeşti, în timp ce scrisul şi aritmetica erau facultative. La 1844, în Basarabia funcţionau 326 de şcoli bisericeşti, cu 5177 de copii, iar la 1856, numărul lor se redusese până la 159, cu 1855 de elevi.

Limba română putea să nu fie limbă de predare în localităţile în care învăţătorul nu cunoştea limba autohtonilor. La 1868, K. Janovski, directorul şcolilor din Basarabia, a constatat existenţa a 212 şcoli parohiale rurale, în care studiau 2515 elevi (2427 băieţi şi 88 fete). Din acestea, în 164 de şcoli învăţământul se realiza în limbile rusă şi slavonă bisericească, în 28 în limbile română şi rusă şi doar în 20 de instituţii obiectele se predau în limba română.

Anunțuri

În satele în care existau şcolile respective, inspecţia a descoperit doar 446 persoane în vârstă care ştiau carte, ceea ce constituia un ştiutor de carte la 1200 de locuitori din mediul rural. În anul şcolar 1903-1904, în eparhia Chişinăului existau 598 de şcoli parohiale, în care studiau 29065 de băieţi şi fete.

La începutul anilor ’20, s-au organizat şcoli primare orăşeneşti, cu precădere lancasteriene. Acestea se întemeiau pe metoda instruirii reciproce, care recomanda ca elevii avansaţi să predea colegilor cunoştinţele lor, rolul învăţătorului reducându-se la supravegherea procesului de învăţare. Prima şcoală lancasteriană din provincie a fost inaugurată la Chişinău, la 7 februarie 1822. Altele au fost înfiinţate ulterior în toate localităţile urbane ale provinciei (1824 – Bălţi şi Ismail, 1827 – Bender şi Hotin, mai târziu – Orhei, Soroca şi Cahul). La 1848, în Basarabia funcţionau 12 şcoli lancasteriene. În aceste instituţii, limba rusă era limbă de instrucţie şi educaţie. În anul 1834, limba română a fost exclusă din rândul obiectelor studiate în şcolile primare orăşeneşti.

Anunțuri

Odată cu întemeierea, în anul 1828, a Direcţiei Şcolilor din Regiunea Basarabia, instituţiei respective i-au fost subordonate toate aşezămintele şcolare care până atunci ţinuseră de resortul departamentului cultelor. În acelaşi an, pentru pregătirea unor cadre cu calificare medie pentru industrie, comerţ şi agricultură, s-au înfiinţat şcoli primare judeţene ruseşti la Chişinău, Bălţi, Bender, Cetatea Albă, Ismail, Hotin şi în alte oraşe. Limba română a început să se studieze la şcoala din Chişinău din 1830, ca obiect „suplimentar”, la cele din Bălţi şi Hotin, în urma demersurilor boierimii basarabene, abia din anul 1842, iar la cea din Soroca şi mai târziu. Din anul 1830, şcolile basarabene au fost trecute în subordinea circumscripţiei de învăţământ Odesa, instituită în acel an. Aceasta şi-a exercitat autoritatea până în august 1918. În octombrie 1850, la Chişinău a fost înfiinţată Şcoala judeţeană nr. 2, iar în 1851 o altă şcoală judeţeană a fost deschisă la Soroca. #Scoala #Educatie