Reforma agrară în #Basarabia a avut particularităţile sale. În Moldova, dezrobirea ţăranilor fusese înfăptuită încă din anul 1749 de către Constantin Mavrocordat, iar administraţia rusă, după 1812, nu a îndrăznit să lege ţăranii de pământ. Înainte de reforma de la 19 februarie 1861, în Basarabia, locuiau 11.681 iobagi, din care numai 100 practicau agricultura. Aceştia erau ţiganii care, până la 1812, au fost robi, şi ţăranii ruşi aserviţi, aduşi de către moşierii ruşi după anexare în Basarabia.

În anul 1858, conform rescriptului lui Alexandru II, în Basarabia a fost formată o comisie pentru elaborarea proiectului de eliberare a ţăranilor aserviţi, compusă din mari proprietari şi condusă de mareşalul nobilimii din Basarabia, Mihail Cantacuzino.

Anunțuri
Anunțuri

Reforma ţărănească, din 19 februarie 1861, nu s-a aplicat asupra majorităţii ţăranilor din Basarabia, ci doar asupra ţiganilor iobagi. Spre deosebire de ţăranii iobagi ruşi, ţiganii basarabeni n-au fost împroprietăriţi, fiind trecuţi doar în categoria de ţărani. Pentru dreptul de a folosi pământul moşierilor, noii ţărani trebuiau să presteze proprietarilor boierescul şi alte obligaţii. Ei se vor elibera definitiv în anul 1868.

În anul 1861 a fost creată o altă comisie specială, cu scopul elaborării unui proiect privitor la ţăranii din Basarabia, formată din reprezentanţi ai nobilimii, clerului, doi reprezentanţi ai ţăranilor, câţiva reprezentanţi ai unor instituţii centrale şi ai administraţiei locale. Potrivit acestui proiect, moşierii aveau dreptul de a alunga ţăranii de pe pământurile pe care aceştia le lucrau.

Anunțuri

Majoritatea nobililor a fost contra împroprietării sătenilor cu pământ. În final, proiectul nu a fost aprobat, fiind respins de reprezentanţii ţăranilor şi o parte a proprietarilor care foloseau pe larg forţa de muncă salariată.

În anul 1866, ministerul de Interne a propus un nou proiect de reformă ţărănească în Basarabia. Proiectul prevedea răscumpărarea pământului de către ţărani, cu susţinerea guvernului. Dar nici acesta nu a fost aprobat.

Pentru a-şi susţine interesele, nobilimea a trimis la împărat o delegaţie condusă de marii latifundiari Constantin Moruzi şi Nicolae Cantacuzino. Vreme de câţiva ani, nobilii basarabeni au reuşit să blocheze reforma. Inevitabil, opoziţia moşierilor faţă de împroprietărirea sătenilor a provocat nemulţumirea ţărănimii. De la 1861 şi până la 1868, când s-a trecut la împroprietărirea sătenilor, în provincie au fost înregistrate 46 răzmeriţe ţărăneşti.

De elaborarea noului proiect al reformei ţărăneşti, în anul 1868, a început să se ocupe Comitetul principal de organizare a vieţii rurale.

Anunțuri

La baza documentului a stat proiectul de reformă emis la 19 februarie 1861 care stabilea mărimea lotului ţărănesc între 6 şi 10 desetine. În timpul discuţiilor au apărut divergenţe în legătură cu mărimea lotului ţărănesc. O parte dintre participanţii la elaborarea proiectului considera că împroprietărirea ţăranilor cu o suprafaţă de 6-10 desetine ar fi suficientă, pe când altă parte a comitetului aprecia că mărimea era insuficientă şi propunea stabilirea unui lot de împroprietărire de 8 desetine, în judeţul Hotin, şi 13,5 desetine, în judeţul Akkerman. În urma discuţiilor, la 14 iulie 1868, a fost semnat decretul privitor la împroprietărirea ţăranilor din Basarabia, iar la 6 septembrie Regulamentul din 14 iulie 1868 a fost dat publicităţii. #istorie