Desfiinţarea şerbiei şi dezvoltarea relaţiilor burgheze au determinat necesitatea unor schimbări radicale în organizarea administrativă a Imperiului Rus. În noile condiţii, când ţăranii deveniseră liberi, statul trebuia să-şi asume şi soluţionarea problemelor de ordin social, economic şi politic. În acest scop, guvernul rus, la indicaţia lui Alexandru II, a început elaborarea unor proiecte de reformă administrativă. La 1 ianuarie 1864, proiectul de reformă a administraţiei locale a fost adoptat de ţar şi dat publicităţii.

În Basarabia, aplicarea reformei administrative a fost amânată până în anul 1869. Una dintre cauzele tergiversării procesului de aplicare a reformei era neîncrederea autorităţilor locale şi a ministerului de Interne faţă de populaţia ţinutului.

Anunțuri
Anunțuri

Autorităţilor ţariste le era teamă ca noile instituţii de autoadministrare localăzemstvele – să nu fie transformate în bastioane ale opoziţiei faţă de puterea centrală.

Nobilimea din Basarabia a cerut, în repetate rânduri, introducerea zemstvei. Ea dorea ca această instituţie să se preocupe de problemele economice stringente. Astfel, mareşalul nobilimii din Basarabia, într-o scrisoare adresată ministerului de Interne, motiva necesitatea introducerii zemstvei prin poziţionarea geografică a Basarabiei la periferia imperiului, ea urmând a fi un exemplu pentru popoarele vecine. Abia la 15 noiembrie 1868 a fost emis decretul cu privire la introducerea zemstvei în Basarabia, dar numai după realizarea reformei agrare. Ulterior, prin legea din 1890, zemstvele au fost considerate drept organe ale statului, situaţie ce a durat până în anul 1906, când acestea au redevenit instituţii de autoadministrare locală.

Anunțuri

Zemstvele erau structurate pe trei niveluri: zemstva gubernială, zemstvele judeţene şi cele de voloste (plasă). Conform decretului, alegătorii organelor locale erau grupaţi în trei colegii: proprietari funciari, orăşeni şi ţărani. Fiecare judeţ, în raport cu numărul contribuabililor, avea dreptul să aleagă un anumit număr de deputaţi în Adunarea judeţeană a zemstvei . Censul pentru nobili era diferenţiat: 200 desetine de pământ în judeţele Chişinău, Orhei şi Hotin, 250 în Bălţi şi Soroca, 300 în Bender şi Akkerman.

Nici unul dintre cele trei grupuri sociale nu deţinea majoritatea absolută, funcţionând, din acest punct de vedere un echilibru fragil. Membrii adunărilor zemstvei erau aleşi pentru o perioadă de trei ani. Adunările erau convocate o dată pe an, pentru o sesiune de 10 zile. Preşedintele Adunării guberniale era mareşalul nobilimii. Şedinţele acesteia se desfăşurau numai după ce avuseseră loc sesiunile zemstvelor judeţene.

Adunarea gubernială a zemstvei era organul central care coordona şi dirija chestiunile cele mai importante, legate de funcţionarea zemstvelor judeţene.

Anunțuri

Activitatea proprie consta în: împărţirea funcţiilor şi prerogativelor în administrarea diverselor ramuri ale economiei între zemstva gubernială şi cele judeţene; repartizarea pe judeţe a impozitelor către stat; gestionarea unor sume de bani din fondul special al zemstvei, cu scopul întreţinerii drumurilor sau acordării ajutoarelor financiare zemstvelor judeţene; acordarea ajutoarelor pentru crescătorii de vite (acoperirea pagubelor de pe urma epidemiilor etc.); împărţirea între judeţe a sumelor destinate construcţiei închisorilor; stabilirea taxelor de indemnizaţie şi a impozitelor – în bani sau natură – pentru lupta cu insectele dăunătoare; aprobarea deciziilor zemstvelor judeţene #reforma #Rusia