În anii ’30 au fost întreprinse mai multe tentative de a se imprima un organ de presă local, dar atare iniţiative au fost blocate atât de împotrivirea autorităţilor locale, cât şi de pătrunderea în provincie a publicaţiilor periodice centrale sau odesite (buletine oficiale, publicaţii de profil în domeniul agriculturii, silviculturii, sănătăţii publice, comerţului etc.). La 1845 şi 1847, câţiva boieri basarabeni au încercat să editeze, la Chişinău, ziarul «Românul», făcând, în acest scop, demersuri pe lângă guvernului ţarist.

Autorităţile, însă, au refuzat să elibereze autorizaţia necesară. Primul număr al unei publicaţii locale «Кишиневские областные ведомости» (Buletinul regional al Chişinăului) a apărut la 17 iulie 1854.

Anunțuri
Anunțuri

Gazeta era tipărită în limba rusă şi avea două rubrici: oficială şi neoficială. Ultima publica deseori şi materiale cu caracter literar şi istoric. În anii 1866–1868, partea neoficială a fost coordonată de Gheorghe Gore, care a promovat valorile literaturii române din Basarabia şi România, urmărind susţinerea identităţii naţionale. Spre exemplu, în articolul Despre cântecele moldoveneşti (tipărit la 21 iulie 1867, în limba rusă), publicistul menţiona: „Românul din Moldova nu ştie că peste toate hotarele patriei lui, peste Carpaţi şi departe în inima Ungariei, peste Dunăre şi tocmai în inima Macedoniei, peste râurile Molniţa şi Prut locuiesc români ca şi el, care se îmbracă la fel ca el, vorbesc şi aceeaşi limbă, au aceeaşi lege ca şi el, acelaşi trecut glorios, plin de suferinţe amare în acelaşi timp, într-un cuvânt că aceştia îi sunt fraţi de acelaşi nume şi sânge … Aşa, de pildă, ei sunt peste patru milioane în Moldova şi Muntenia, două sute de mii în Bucovina, peste trei milioane în Transilvania (Ardeal), Banat şi Ungaria, şapte sute de mii în Basarabia şi peste o sută de mii pe malul drept al Dunării”.

Anunțuri

În anii 1858-1865, la propunerea unor intelectuali români din ţinut, autorităţile au dezbătut chestiunea editării, pe contul administraţiei ruseşti, a unei reviste bilingve româno-rusă cu titlul «Steluţa Prutului» pentru Basarabia, Moldova şi Muntenia. Deoarece proiectul n-a fost agreat de administraţie, în anul 1864 Ion Dabija a rugat să i se permită să tipărească, pe spese proprii, o revistă sub titlul «Basarabia» sau «Glasul Românilor Basarabeni», idee agreată de Ministerul de Externe ţarist. Totuşi, nici această propunere n-a primit avizul favorabil al guvernatorului.

În paralel, autorităţile ţariste au luat măsuri de împiedicare a pătrunderii publicaţiilor periodice din Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti. De pildă, Platon Antonovici, guvernatorul Basarabiei (1863-1867), în memoriul confidenţial din 8 octombrie 1864 adresat contelui Kotzebue /Coţebu/, guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei, raporta că publicaţiile româneşti sunt proscrise în Basarabia, iar numărul tipăriturilor care reuşeau să pătrundă în ţinut este extrem de redus.

Anunțuri

Până la sfârşitul secolului al XIX-lea în ţinut au predominat publicaţiile periodice oficiale şi cele liberale particulare. Trebuie să subliniem faptul că, în pofida presiunii enorme de deznaţionalizare şi a predominării elitelor ruseşti sau rusificate în viaţa publică a Basarabiei, prima publicaţie particulară românească a apărut înaintea uneia similare ruseşti. Astfel, în anul 1884, la Chişinău, a fost tipărit primul ziar moldovenesc intitulat «Mesagerul Basarabiei», sub direcţia lui Riabcic şi Drumaşcu. Fiindcă publicaţia a avut o viaţă scurtă, nu s-a păstrat nici un exemplar din această primă „realizare de publicistică românească în Basarabia” (Al. V. Boldur).

Totuşi, în spaţiul basarabean, primele periodice particulare au fost tipărite cu un deceniu mai devreme, la Bolgrad, aflat atunci în componenţa României. Astfel, în anii 1872-1873, în acest oraş au apărut ziarele «Ialpug» şi «Ecoul Bolgradului». #presa #presa in Basrabia