Anexarea Basarabiei a avut repercusiuni de durată şi asupra literaturii ţinutului. Totuşi, moştenirea istorico-culturală, identitatea lingvistică şi etnică a populaţiei indigene au făcut ca literatura şi cultura românească din acest spaţiu să-şi păstreze tradiţiile încă vreo câteva decenii. Primul sfert al secolului al XIX-lea a consacrat trecerea de la o scriere medievală, dominată de spiritul religios, la o literatură modernă, axată pe concepte laice şi iluministe. Curentele literare care domină în această perioadă au fost clasicismul şi sentimentalismul. Continuă să se dezvolte poezia lirică de dragoste, avându-i ca reprezentanţi pe N. Dimachi şi C.

Anunțuri
Anunțuri

Conachi. Ultimul apelează şi la satiră, scriind câteva piese originale: Comedia banului Constantin Canta, ce-i zic Căbujan şi cavaler Cucoş; Judecata femeilor ş. a. Motive sentimentaliste conţin unele poeme ale lui C. Stamati (Roman din Vrancea, Gafiţa blestemată de părinţi) care, în contrast cu tabloul oraşului cosmopolit şi corupt, elogiază viaţa patriarhală şi „pură” a satului moldovenesc.

La mijlocul anilor ’30, în literatura română se afirmă romantismul. Fiind un mijloc de manifestare a conştiinţei naţionale, aflată în plină expansiune în acea perioadă, romantismul a evocat şi glorificat trecutul neamului românesc pentru a demonstra concetăţenilor, dar şi străinilor, legitimitatea unui destin naţional mai fericit. În acest scop scriitori romantici, precum Constantin Stamati, apelează la baladă sau legendă: Eroul Ciubăr-Vodă, Fiica lui Decebal şi Armin Cântăreţul etc.

Anunțuri

Din anii ’50, în literatură începe să pătrundă realismul. De la mijlocul secolului al XIX-lea, mulţi dintre scriitorii români basarabeni, crescuţi într-un mediu rusofon, au preferat să scrie în limba rusă şi mai puţin în limba lor maternă. Aspectul pozitiv al acestui fenomen consta în faptul că opinia publică din Rusia avea posibilitatea să cunoască creaţiile lor şi, prin intermediul acestora, trecutul, prezentul şi spiritualitatea neamului românesc. În acest sens, s-au remarcat fraţii Alexandru şi Boleslav Hâjdău, Nicolae Gherbanovschi, Constantin Stamati-Ciurea, Alexis Nacco ş. a. Spre exemplu, Alexandru Hâjdău a scris nuvela istorică Duca, a compus versuri patriotice: Codrii Moldovei, Valea Albă, Suceava, Dumbrava etc. Pe de altă parte, scriitorii au contribuit la promovarea creaţiilor valoroase ale literaturii ruse în mediul basarabean. De pildă, Alexis Nacco (1832-1915) a tradus şi publicat în limba română (cu grafie chirilică) opere ale poetului rus Mihail Lermontov, fabule ale scriitorului Ivan Krylov, dar a scris şi câteva poeme şi poezii originale.

Anunțuri

În acelaşi timp, s-au afirmat unii oameni de litere care au scris în limba română. De pildă, Gheorghe Păun (1848-1875) a lăsat în manuscris o culegere de poezii (circa 160), majoritatea fiind inspirate din creaţia populară. Alte lucrări ale sale, din păcate, nu s-au păstrat, fiind distruse de părinţii săi.

Contribuţii literare importante sunt legate de activitatea lui Constantin Stamati-Ciurea. Pe lângă operele publicate în #Basarabia, printre care menţionăm Istoria unui tânăr, Copiii condamnatului, Parvenitul, În culisele trecutului şi în foaierul prezentului, Moartea lui Lermontov, Insula Sagalin, literatul a tipărit în Bucovina, aflată în cadrul Austro-Ungariei, un şir de lucrări în limba română, ca Opuri dramatice, în două volume, Caleidoscop literar (1883), Răsunete din Basarabia (1898) ş. a. Autorul prezenta diverse aspecte din prezentul şi trecutul provinciei natale. #Scoala #Educatie