Industria alimentară constituia cea mai importantă ramură a economiei urbane, în care erau angajaţi peste 70% din totalul lucrătorilor. În structura economiei Basarabiei, un loc important – prin volumul producţiei, dotarea tehnică şi numărul de lucrători – l-a ocupat morăritul. Evoluţia acestuia a fost caracterizată, pe de o parte, de creşterea continuă a productivităţii muncii, mecanizării, volumului producţiei şi, pe de altă parte, de micşorarea numărului de întreprinderi. Pe ansamblul provinciei, în perioada 1894-1915, numărul morilor s-a redus de la 10.087 la 3.657, în timp ce cel al morilor cu motoare cu aburi a crescut de la 298, în 1894, la 775, în 1916.

Anunțuri
Anunțuri

Totuşi, în Basarabia, mori mici, de tip meşteşugăresc, erau de patru ori mai multe decât cele cu aburi.

Capacităţile întreprinderilor locale permiteau prelucrarea a circa jumătate din grâul produs de agricultorii din Basarabia. Făina şi pastele făinoase produse în provincie erau exportate prin Odesa sau vândute pe pieţele interne ale Rusiei. Progresul morăritului basarabean era îngrădit atât de concurenţa marilor centre de prelucrare a cerealelor din gubernia Herson, cât şi de slaba dezvoltare a reţelei feroviare.

Producţia de alcool era asigurată, în primul deceniu al secolului al XX-lea, de 20 de fabrici: 9 în judeţul Hotin, 4 în Chişinău, 3 în Soroca, 3 în Orhei şi 1 în Bălţi. Dintre acestea, 17 erau rurale, funcţionând pe domeniile moşierilor, pe care îi atrăgea nu doar profitul lor, ci şi posibilitatea de a exploata mai raţional produsele propriilor gospodării.

Anunțuri

La mijlocul anilor ’90 apar primele fabrici de coniac care, din 1900, se bucură de sprijinul direct al statului. În Basarabia, îmbutelierea coniacului era realizată doar de fabrica lui Reydel.

Întreprinderile producătoare de bere au evoluat în condiţii mai vitrege, aflându-se atât sub presiunea permanentă a concurenţei cu întreprinderile de profil din Odesa, cât şi a celor din guberniile baltice, Petersburg şi Moscova. În 1892, în Basarabia funcţionau doar cinci fabrici de bere: trei în Hotin şi câte una în Tighina şi Chişinău. Dezvoltarea acestei ramuri, la începutul secolului al XX-lea, a fost înlesnită de criza vinificaţiei basarabene, provocată de concurenţa neloială a producătorilor de vinuri din Crimeea, care obţinuseră privilegii mai mari faţă de cei basarabeni, dar şi de distrugerea unor suprafeţe importante cu viţă de vie de către filoxeră. Către anul 1913 în provincie erau 15 fabrici cu o producţie anuală de 805 mii vedre de bere.

#istorie