În ceea ce priveşte împroprietărirea ţăranilor, ea s-a făcut la o scară mai largă decât în celelalte gubernii ale Rusiei, iar terenurile au trecut direct în mâinile ţăranilor şi nu în proprietatea obştii săteşti. Mărimea suprafeţei de împroprietărire a fost stabilită în funcţie de zonă, fertilitatea solului şi densitatea populaţiei. Conform statisticii ruseşti, repartiţia pământului în medie pe o familie de ţărani urma să fie cuprinsă între 8 desetine în judeţul Orhei şi 13,5 în judeţul Akkerman . În multe cazuri, moşierii au încercat să profite de sărăcia ţăranilor, propunându-le „în dar” doar jumătate din terenul cuvenit potrivit legii.

Răscumpărarea pământului, stabilită la valoarea de 1 rublă 78 copeici pentru o desetină sau 5 ruble 16 copeici pentru «nadel», s-a făcut în decursul a două decenii, atât în muncă, cât şi în sume de bani.

Anunțuri
Anunțuri

Abia în anul 1888, în Basarabia, a fost introdusă răscumpărarea obligatorie a pământului. În baza prevederilor Regulamentului şi Contractului normal din 1868, moşierul trebuia să primească de la ţăran 20% din valoarea lotului, iar 80% de la stat. Statul urma să recupereze suma plătită moşierului de la ţăran, cu dobândă, pe parcursul a 49 de ani. Până la achitarea celor 20%, ţăranul era obligat asigure moşierului vechile prestaţii. Dacă părţile nu ajungeau la o înţelegere reciprocă, se achita plata în bani, conform taxei fixate: 1,20-2,50 ruble pe an, pentru fiecare lot ţărănesc. Preţul de piaţă a unei desetine în Basarabia era de 22 ruble, iar ţăranii plăteau pentru răscumpărarea aceleiaşi suprafeţe o sumă de aproximativ 50 ruble. Întreg pământul primit de ţărani costa pe piaţă în jur de 14,1 (după alte calcule, 13) milioane ruble, dar ei au fost impuşi să plătească, în urma majorării artificiale a preţului pământului, aproximativ 32 (după alte calcule, 29) milioane de ruble, adică 227% din valoarea reală a pământului.

Anunțuri

Ţăranii, însă, nu dispuneau de banii necesari pentru răscumpărarea terenurilor primite. În acest scop, statul le-a oferit credite cu dobânzi mari. Din cauza preţului ridicat al pământului, procesul de răscumpărare a decurs anevoios.

Din cauza numărului relativ mic al celor împroprietăriţi, cât şi datorită amplasării la marginea Imperiului Ţarist, în Basarabia împroprietărirea a fost mai largă (2,8 desetine de pământ de fiecare persoană recenzată) decât în teritoriile interne ale Rusiei (unde s-au repartizat doar câte 1,5-2,5 desetine de pământ), iar răscumpărarea a fost redusă la un termen de 20 ani. Astfel, ţinând cont de principiile enumerate mai sus, familiile de ţărani au primit următoarele loturi («nadel-uri»): în judeţul Hotin câte 8,5 desetine, Soroca – 8-9,5, Bălţi – 9,5, Orhei – 8, Chişinău – 8-9,5, Tighina – 10,5-11,5 şi Cetatea Albă câte 13,5 desetine. Reforma agrară din Basarabia nu a întărit decât parţial proprietatea privată, lotul ţăranului reprezentând doar o anumită parte a pământului obştesc.

Anunțuri

Aceste terenuri treceau în moştenirea membrilor familiei şi puteau fi împărţite până la un sfert din suprafaţa parcelei iniţiale. În cazul în care lipseau moştenitori, loturile treceau în patrimoniul obştii săteşti. Ţăranul putea să cedeze lotul său, cu condiţia ca persoana care intra în posesie să fie neapărat locuitor al aceleiaşi comune. #agricultura #tarani