Aducerea unui principe străin pe tronul României, în mai 1866, a provocat mare nelinişte în rândul guvernanţilor ruşi. Astfel, cancelaria guvernatorului general al Novorosiei de la Odesa comunica guvernatorului Basarabiei, la 21 martie 1867, că „moldovenii de la Chişinău (tineri din bune familii) au legături, prin mijlocirea moldovenilor care vin din Principate la Chişinău pentru scrisori, cu Iaşii şi Bucureştii pentru unirea Basarabiei cu Principatele”.

Pericolul iniţierii, în viitorul apropiat, a unor demersuri revendicative în chestiunea basarabeană din partea principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care se bucura de susţinerea Franţei şi Germaniei, a determinat autorităţile ţariste să promoveze o politică de rusificare accelerată şi de integrare definitivă şi deplină a ţinutului în sistemul politico-administrativ şi social al Rusiei ţariste.

Anunțuri
Anunțuri

În provincie au fost trimişi noi funcţionari cu instrucţiuni precise, au fost efectuate numeroase inspecţii de către diverse ministere etc. Spre propria lor nemulţumire, aceştia au constatat menţinerea identităţii româneşti în #Basarabia.

Astfel, Dimitrie Tolstoi, ministrul Instrucţiunii Publice, vizitând în 1867 instituţiile de învăţământ din circumscripţia şcolară Odesa, remarca faptul că basarabenii, „deşi locuiesc demult în Rusia, nu toţi cunosc limba rusă; slujba bisericească în unele parohii ortodoxe se face până în prezent în limba moldovenească. Este absolut necesar a se pune capăt acestei despărţiri de stat, întrucât acum poate mai mult ca oricând cultura rusă a moldovenilor din Rusia a căpătat o semnificaţie politică, deoarece unirea Moldovei cu Valahia şi formarea unui principat aproape neatârnat şi puţin binevoitor faţă de noi produce o acţiune de atracţie vădită şi la vecinii moldoveni din Basarabia”.

Anunțuri

Cucerirea independenţei şi, apoi, ridicarea României la rangul de Regat au dat noi speranţe în plan politico-naţional românilor basarabeni. Mai mult chiar, reanexarea sudului Basarabiei la Imperiul Ţarist a provocat interesul faţă de această provincie din partea unor numeroşi oameni politici şi personalităţi culturale. Numai Mihai Eminescu, în anul 1878, a scris peste 20 de articole despre ţinutul pruto-nistrean care, aprecia el, este „o parte din vatra strămoşilor noştri”. În toamna anului 1879, la Iaşi, a apărut publicaţia «Basarabia» (28 septembrie – decembrie), iar la începutul anilor ’90 luase fiinţă societatea românilor basarabeni «Milcov». Preşedinte a fost ales Bogdan P. Hasdeu, iar secretar Zamfir C. Arbore. #miscarea identitara