Sprijiniţi de administraţia rusească, coloniştii germani şi bulgari au organizat treptat practic în fiecare aşezare şcoli săteşti bisericeşti (devenite ulterior comunalo-bisericeşti). Între 1816 şi 1823 au fost înfiinţate 17 şcoli parohiale în coloniile germane şi bulgare şi în cadrul bisericilor de rit armeano-gregorian (biserică armeană apropiată de ortodoxism). În aceste instituţii, copiii studiau în limba lor maternă (bulgarii, în rusă) aproape toate disciplinele, precum şi religia căreia îi aparţineau.

Către 1871, în fiecare din cele 28 de colonii germane existau şcoli primare, iar în aşezarea Sărata funcţiona, din 1844, prima şcoală normală (intitulată Wernerschule) din întreg imperiul.

Anunțuri
Anunțuri

Anumite concesii au fost făcute chiar şi evreilor, care erau discriminaţi în alte părţi ale Rusiei. Astfel, în 1839, în capitala provinciei a fost înfiinţată o şcoală evreiască de băieţi, numărul instituţiilor educaţionale publice şi private crescând spectaculos în deceniile următoare. Spre exemplu, la începutul anilor ’60, în Basarabia funcţionau 2 şcoli publice pentru evrei (la Chişinău şi Soroca), 5 şcoli confesionale înfiinţate şi susţinute de comunităţile iudaice, 20 şcoli private de fete şi 14 de băieţi, 293 de hederele (şcoli primare de băieţi pentru însuşirea iudaismului) sponsorizate de melamezi (învăţători de hederele). Instruirea se efectua în limba idiş. În anii ’60–’70 ai secolului al XIX-lea, şi aceste şcoli au fost forţate să treacă la predarea tuturor disciplinelor în limba rusă (cu excepţia religiei şi a limbii materne).

Anunțuri

Concomitent, s-au pus temeliile instruirii profesionale. În 1835 în capitala ţinutului a început să funcţioneze o şcoală de cancelarişti, iar în 1842 s-a înfiinţat Şcoala de pomicultură, care există şi în zilele noastre. În pofida faptului că aceasta din urmă era considerată o şcoală bine organizată şi dotată, din 1844 până în 1867 ea a avut doar 82 de absolvenţi. Reforma şcolară din anii 1864-1874 nu a privit învăţământul profesional din cauza faptului că se afla încă într-o fază incipientă.

La 12 septembrie 1833, la Chişinău, a fost inaugurat primul gimnaziu de băieţi, numit mai târziu Liceul nr. 1, în care s-a predat şi limba română, începând cu anul 1835. Obiectivul principal al acestei instituţii consta în pregătirea unor cadre „pentru funcţii administrative şi admiteri în universitate”. Pe lângă gimnaziu, în decembrie 1835, a fost înfiinţat un pension pentru fiii de nobili, înlocuind astfel pensionul din cadrul Seminarului teologic. În anul 1860, limba română a devenit opţională cu limba greacă, peste trei ani ambele limbi au fost declarate facultative, iar din 1866 predarea limbii române a fost suspendată.

Anunțuri

Consiliul de Stat a motivat această decizie prin faptul că „elevii cunosc această limbă în mod practic, iar predarea ei alte scopuri nu urmărea”.

Liceele pentru băieţi se împărţeau în clasice, cu opt clase, şi reale, cu şapte clase. În anul 1902, liceele clasice au fost transformate în licee moderne (studiul limbilor latină şi greacă începea cu doi ani mai târziu decât în cele clasice). #Scoala #Educatie