Adunările desemnau Uprava (Direcţia) zemstvei, organul executiv, cu personal salariat. Membrii Direcţiei urmau să obţină confirmarea guvernatorului. Guvernatorul şi ministrul de Interne aveau dreptul de a anula orice decizie a zemstvei şi de a numi în funcţie în serviciul zemstvei orice persoană. Toate hotărârile Adunării şi Direcţiei trebuiau comunicate guvernatorului şi, după două săptămâni de la primirea sancţiunii acestuia, se putea trece la aplicarea lor. Deciziile zemstvei nu aveau putere de lege. Potrivit legislaţiei ruseşti, #zemstva avea dreptul de a delega, a observa, a însărcina, a avea grijă etc. fără, însă, a beneficia de dreptul de a ordona.

Anunțuri
Anunțuri

Ea nu dispunea de instrumente şi organisme executive prin care să-şi impună voinţa. Practic, aplicarea deciziilor zemstvei depindea de guvernator.

Zemstvele judeţene aveau următoarele atribuţii: colectarea impozitelor, gestionarea averilor şi capitalurilor zemstvei, construcţia şi reparaţia drumurilor, coordonarea serviciilor poştal, medical şi veterinar, organizarea asigurării reciproce, dirijarea învăţământului etc.

Totuşi, zemstva nu a fost un organism de autoguvernare locală deplină, în afara competenţelor ei aflându-se multe probleme de natură politică ori economică, lipsindu-i instrumentele de aplicare a politicilor şi deciziilor votate, statul exercitându-şi din plin controlul şi cenzura asupra activităţii şi hotărârilor adoptate.

În anul 1869, în Adunarea gubernială a zemstvei au fost aleşi 53 deputaţi, moşierii reprezentând 74,4%, orăşenii 15,1%, ţăranii 5,6% şi clerul 1,9%.

Anunțuri

Direcţia zemstvei a fost formată doar din reprezentanţi ai nobilimii, care puneau în prim plan interesele de castă sau personale şi apoi cele comunitare. În timp ce în Rusia, unele Adunări dezbăteau chestiunea acordării creditelor de stat pentru ţărani, moşierii basarabeni considerau că, în urma reformei agrare, ţăranii au fost asiguraţi din punct de vedere economic şi nu aveau nevoie de sprijinul statului, cerând adoptarea unor măsuri privitoare la îmbunătăţirea situaţiei marilor proprietari de pământ.

Una dintre funcţiile zemstvei ţinea de asistenţa medicală şi serviciul veterinar. Aceasta se ocupa de înfiinţarea spitalelor şi selectarea cadrelor medicale. În 1872, pe lângă Spitalul din Chişinău, a fost deschisă o şcoală de moaşe. La 1873, din cele 27 de spitale existente, 15 se aflau sub îndrumarea zemstvelor. Totuşi, la începutul anilor ’70, în Basarabia erau doar 13 medici angajaţi de zemstvă, iar în anul 1880 numai 32, ceea ce, evident, nu putea satisface necesităţile populaţiei.

Anunțuri

În anul 1871, pentru sănătate au fost alocate 35.800 ruble, în anul 1880 ajungându-se la suma de 124.700 ruble. Deşi sumele se aflau într-o continuă creştere, acestea rămâneau insuficiente pentru a se putea asigura un serviciu medical adecvat.

Dezvoltarea învăţământului în Basarabia a fost examinată chiar în prima şedinţă a Adunării guberniale a zemstvei, din anul 1869. Însă, în anul 1870, învăţământul primar a trecut în subordinea zemstvelor judeţene, fapt ce a împiedicat progresul educaţional. Astfel, în timp ce unele zemstve alocau anual pentru învăţământ mai puţin de 1.000 de ruble, salariul unui membru al Direcţiei zemstvei era de 1.600 ruble pe an. În ceea ce priveşte înfiinţarea instituţiilor de învăţământ, zemstva basarabeană rămânea cu mult în urmă faţă de celelalte regiuni ale Rusiei. În multe cazuri, ţăranii singuri construiau sau arendau încăperile necesare instruirii copiilor ori plăteau salariu învăţătorului. O anumită schimbare în bine a fost înregistrată după 1890, când zemsvtele au sprijinit financiar întemeierea unui număr relativ mare de şcoli de diverse tipuri. #istorie