O piedică importantă pe calea progresului social şi economic o reprezenta nivelul rudimentar al căilor de comunicaţii şi transport. Până în anii ’60, principalele mijloace de comunicaţii interne erau cele cu tracţiune animală şi transportul fluvial. De regulă, persoanele şi mărfurile erau transportate cu ajutorul carelor cu boi. Din anul 1818 a început să funcţioneze portul Ismail, iar din 1838 cel din Reni. În anul 1838 a fost înfiinţată Societatea de navigaţie pe Nistru, iar din 1840, între Akkerman şi Odesa a început să circule primul vapor cu motor cu aburi. Această cale comercială fluvială a asigurat vreme îndelungată accesul cerealelor basarabene către portul Odesa şi, de aici, către alte regiuni ale lumii.

Anunțuri
Anunțuri

În anul 1860 a fost stabilită legătura telegrafică între Chişinău şi Odesa.

Progresul economiei ţinutului a fost asigurat şi de extinderea reţelei feroviare. În anii ’70-’90 ai secolului XIX-lea au fost construite 801 verste de cale ferată, inclusiv în 1869 sectorul Razdelnaia – Tiraspol, în 1871-1872 Tiraspol – Chişinău, în 1875 Chişinău – Ungheni (efectuându-se legătura cu România). În anii 1892-1894 a fost realizată legătura Mateuţi – Bălţi – Noua Suliţă (stabilindu-se joncţiunea cu căile ferate ale Austro-Ungariei), iar în 1914 au fost construite ramificaţiile Bălţi – Ungheni şi Basarabeasca – Cetatea Albă (importantă pentru ieşirea la Marea Neagră). La începutul secolului XX, reţeaua de căi ferate atingea lungimea de aproape 1000 km. Cu toate eforturile depuse – având în vedere şi importanţa militară a reţelei de drumuri din Basarabia –, starea căilor de comunicaţii continua să rămână precară.

Anunțuri

În preajma războiului mondial, lungimea şoselelor era de circa 254 km, adică la fiecare 100 km2 reveneau circa 575 metri de şosea, de o sută de ori mai puţin decât era necesarul la acel moment. La 1912, doar 1,1% din populaţia vârstnică a Basarabiei era ocupată în transporturi.

Din cele expuse, se poate deduce că progresele înregistrate de economia Basarabiei între 1812-1918 au fost inerente dezvoltării generale a Rusiei şi n-au reprezentat rezultatul unei politici economice premeditate a autorităţilor ţariste. Sub aspectul industrializării, urbanizării şi a dezvoltării reţelei de comunicaţii, ţinutul a rămas una dintre provinciile slab dezvoltate ale Imperiului Ţarist. #istorie