La sfârşitul anului 1831, în cadrul consfătuirii cadrelor didactice din judeţul Hotin, participanţii s-au pronunţat pentru instruirea copiilor în limba lor maternă, apreciind că învăţământul în limba rusă determină abandonul şcolar şi rezultate proaste la învăţătură. Totuşi, în anul 1834, autorităţile ţariste au dispus înlăturarea limbii române din lucrările de secretariat în cadrul instituţiilor de stat. Abia în anul 1836 a apărut legea Despre înlesniri pentru locuitorii Basarabiei, care nu ştiu limba rusă, prin care se instituia o perioadă de tranziţie de şapte ani pentru trecerea completă la limba rusă. Legea prevedea ca, în afaceri penale, petiţiile şi declaraţiile să fie primite în limba română, iar cercetările să fie realizate în limba cea mai bine cunoscută anchetatului sau martorului.

Anunțuri
Anunțuri

În chestiuni civile, petiţiile, actele, declaraţiile urmau a fi prezentate în limba română, cu traducere în limba rusă. Contractele se vor elabora şi semna în două limbi (pe verso în limba română). După expirarea celor şapte ani (1843), chiar şi petiţiile urmau a fi prezentate exclusiv în limba rusă.

Eforturile autorităţilor nu au avut un succes imediat. Astfel, scriitorul polonez S. Kraszewsky, care a avut ocazia să facă o vizită în Basarabia după încheierea oficială a perioadei de tranziţie, menţiona că în Chişinău „populaţia dominantă, precum şi limba pe străzi erau moldoveneşti”. Potrivit rapoartelor oficiale, în anul 1839, în capitala provinciei, activau nişte „boieri moldoveni cu devotament pentru naţiune”, iar la 1845 şi 1847, nobilii basarabeni au încercat să obţină aprobarea pentru editarea unei gazete cu un titlu semnificativ – «Românul».

Anunțuri

În anul 1841, nobilimea a făcut noi demersuri în vederea asigurării instruirii elevilor în limba maternă. S-a solicitat angajarea profesorilor de limbă română pe lângă fiecare şcoală judeţeană, editarea unor manuale în limba autohtonilor sau aducerea lor din Moldova şi Ţara Românească. Datorită acestor demersuri, precum şi petiţiilor înaintate de către oamenii de rând, în 1842 administraţia ţaristă a consimţit la înfiinţarea unor şcoli parohiale cu predare în limba română. Această limbă a fost introdusă, din toamna aceluiaşi an, în şcolile judeţene.

Totuşi, schimbarea generaţiilor şi duritatea politicii ruseşti făceau, în mod firesc, ca tot mai mulţi boieri români să se adapteze standardelor impuse de tradiţiile politico-culturale ruseşti. #istorie #Educatie