Antonie Sokotov (17 martie 1858 – 13 martie 1871). Rus sau ucrainean, el a fost transferat în Basarabia din scaunul de Episcop de Orenburg şi Ufa. Episcopul Antonie a continuat politica predecesorului său, numind în diverse parohii preoţi aduşi din Rusia. A dispus ca în localităţile româneşti serviciul divin să fie oficiat pe jumătate ruseşte. De asemenea, în 1864, pentru fete de clerici, a înfiinţat la Chişinău o şcoală în care predarea se realiza numai în limba rusă. În 1866, cu aceeaşi limbă de predare a fost inaugurată şcoala spirituală pentru băieţi în oraşul Bălţi. În anul următor, autorităţile ţariste au obţinut eliminarea limbii române din planul de învăţământ al Seminarului teologic.

Anunțuri
Anunțuri

Administraţia n-a ţinut cont de doleanţele corpului profesoral şi nici chiar de opinia episcopului Antonie, care au solicitat ca „limba moldovenească” să se studieze măcar în clasele superioare, din cauza faptului că „populaţia nu înţelege altă limbă şi slujba se face în limba locală”.

De activitatea lui Sokotov sunt legate două evenimente importante. Primul – oficializarea venerării icoanei Maicii Domnului, „Făcătoare de minuni”, de la Mănăstirea Gârbovăţ. Icoanei i s-a stabilit un regim special, conform căruia iarna ea era adăpostită de paraclisul „mitropoliei”, restul anului devenind itinerantă, prin localităţile basarabene, fiind găzduită atât de lăcaşurile de cult, cât şi de casele enoriaşilor. Al doilea eveniment l-a constituit inaugurarea buletinului oficial al eparhiei: Кишиневские Епархиальные ведомости / Buletinul Eparhiei Chişinăului, în ediţie bilingvă ruso-română.

Anunțuri

Lui Antonie i se datorează construirea unei frumoase capele a Seminarului teologic şi înfiinţarea unei instituţii de caritate şi misionarism „Frăţia Sf. Alexandru Nevski”.

Pavel Lebedev (23 iunie 1871 – 16 iulie 1882) a fost mutat la Chişinău din capitala imperiului, unde funcţionase ca vicar al eparhiei de Sankt Petersburg, cu titlul de Episcop de Ladoga. Trimiterea unui emisar energic (avea împliniţi doar 44 de ani) în Basarabia poate fi interpretată ca o dorinţă a capitalei de a grăbi procesul de asimilare bisericească şi naţională a românilor basarabeni, de integrare deplină a acestei dieceze în cadrul Bisericii ruseşti pravoslavnice. Conceptele creştine, religiozitatea au fost puse pe planul doi, deviza episcopului Pavel fiind rusificare accelerată. Astfel, în 1871 el a suprimat partea românească a buletinului oficial al eparhiei. Ca şi predecesorii săi, Lebedev a adus în provincie un număr însemnat de clerici şi funcţionari ruşi. Din anul 1872, în Basarabia toate registrele bisericeşti au fost redactate în limba rusă.

Anunțuri

Tot el a dispus ca în toate parohiile şi chiar în mănăstirile moldoveneşti serviciul divin să se oficieze nu numai în limba română, ci şi în slavonă. Totuşi, preoţii basarabeni nu se grăbeau să execute ordinul episcopului Pavel, considerând că propovăduirea într-o limbă pe care sătenii n-o înţelegeau va diminua numărul enoriaşilor. Un raport confidenţial al şefului Direcţiei de Jandarmi a Guberniei Basarabia, din 21 iulie 1875, consemna că, din totalul de 777 biserici ortodoxe, în 313 serviciul divin se oficia exclusiv în limba română, în 270 în slavonă şi în română şi „numai” în 194 în limba slavonă. Înaltul funcţionar ţarist constata că, „în pofida existenţei semiseculare a Seminarului teologic din Chişinău, clerul din judeţele cu populaţie moldovenească nu cunoaşte încă limba rusă şi, prin urmare, nu poate fi promotorul învăţământului în spirit rusesc”.

Aplicând măsurile prevăzute de reforma bisericească din anii ’60–’70 (vezi capitolul Reformele …), episcopul Pavel a reorganizat eparhia, reducând numărul parohiilor. În funcţii au rămas 433 preoţi parohi, 169 au fost transformaţi în ajutori de parohi, 144 au fost trecuţi ca supranumerari, iar 32 au fost disponibilizaţi. Episcopul a dispus strămutarea clericilor rămaşi fără parohii în guberniile interioare ale Rusiei. #Biserica