Sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul ce­lui de-al XIX-lea a reprezentat, pentru istoria Europei, o perioadă de tensiuni, convulsii şi de spectaculoase mo­di­ficări de frontiere. Marea responsabilă de seismele po­li­tico-sociale a fost Franţa revoluţionară şi napo­leo­nia­nă.

Urmărindu-şi interesele – confruntarea Imperiului Rus cu Poarta Otomană –, împăratul francez Napoleon I l-a îndemnat, în iunie 1806, pe sultanul Selim III să nu permită vreunei puteri străine (subînţelegându-se, evident, Rusia) să intervină în discuţiile dintre otomani şi răsculaţii sârbi (răscoala antiotomană în Serbia a durat din 1804 până în 1813).

Anunțuri
Anunțuri

Totodată, l-a sfătuit să-i destituie pe domnii fanarioţi de la Iaşi şi Bucureşti, care făceau jocul Petersburgului, şi să-i înlocuiască cu principi români din vechile familii domnitoare ale Moldovei şi Munteniei.

La 24 august 1806, Alexandru Moruzi şi Constantin Ipsilanti au fost înlocuiţi cu Scarlat Calimachi, în Moldova, şi, respectiv, Alexandru Şuţu, în Ţara Românească, cunoscuţi pentru orientarea lor filo-franceză. La 8 septembrie, Italinski, ambasadorul Rusiei la Istanbul, a înaintat un protest oficial prin care făcea responsabil guvernul otoman de încălcarea prevederilor hatt-i-şerifului din 1802, care stipula durata domniei la şapte ani şi condiţiona înlăturarea domnitorilor de săvârşirea unor delicte grave şi doar cu consimţământul Rusiei. Acest protest a fost urmat de o altă notă, din 29 septembrie, care anunţa ruperea relaţiilor în cazul în care domnitorii destituiţi nu-şi vor relua imediat dregătoriile.

Anunțuri

În acelaşi timp, la „sugestia” lui V. Malinovski, consulul rus la Iaşi, o parte a boierimii ieşene a adresat ţarului o petiţie, în care îşi exprima speranţa că Moldova va fi eliberată de sub jugul otoman de către Rusia şi va trece sub oblăduirea acesteia din urmă. Guvernul ţarist folosea cu abilitate sentimentele antiotomane ale românilor pentru a-şi atinge propriile sale scopuri anexioniste.

Pe de altă parte, Anglia, speriată de creşterea bruscă a influenţei franceze la Istanbul, a înaintat o notă guvernului otoman prin care îşi exprima nemulţumirea faţă de măsura adoptată de Poartă şi anunţa constituirea unei noi şi numeroase coaliţii antifranceze care urma să-l zdrobească pe Napoleon. Sultanul, supus presiunilor externe ruseşti şi engleze, confruntat cu conflictele cu paşalele locale şi nemulţumirile ienicerilor, precum şi cu răscoala sârbilor, a dispus la 15 octombrie reinstaurarea vechilor domnitori.

Poate te interesează:

VIDEO: Filmulețul care a îngrozit ieri România.4 minori arestați în urma publicării

FOTO: Accident grav la Șindrilița în această dimineață. 3 morți și 17 răniți confirmați

#istorie