Reformele benefice pentru românii din Bucovina, propuse Vienei oficiale prin memoriul din 1780 al boierului patriot Vasile Balş şi realizate sub îndrumarea generalului Enzenberg, au încetinit după 1786, când Bucovina a devenit un simplu cerc administrativ al Galiţiei. Între 1786 şi 1848, perioadă în care Bucovina s-a aflat sub administraţie galiţiană, înstrăinarea elementului autohton a avut la bază trei factori esenţiali: germanizarea vieţii publice, polonizarea învăţământului şi sârbizarea bisericii.

Administraţia ca şi mai înainte manifesta un pronunţat spirit de germanizare. Funcţionarii erau importaţi de la Viena şi Liov.

Anunțuri
Anunțuri

Între cei nouă şefi ai administraţiei bucovinene de până la 1848, numai primul, Vasile Balş, a fost român

În legătură cu acest fapt, Ion Budai-Deleanu, care a fost translator pe lângă guberniul din Liov şi care a vizitat ţinutul răpit Moldovei la 1774, scria: “Bucovina pare a avea soarta de a vedea în fruntea sa tot ce-i incapabil, imoral şi egoist în monarhia întreagă”.

În 1793 guvernul austriac a dezobligat, prin lege, copiii să umble la şcoală, fapt ce a însemnat pentru Bucovina un regres cultural. Guberniul din Lvov a dat o dispoziţie ca în şcoli să se facă propagandă confesională în detrimentul credinţei strămoşeşti. Învăţătorii români, care nu treceau la catolicism, erau înlocuiţi pretutindnei cu învăţători poloni. Odată ce învăţământul nu era obligatoriu, odată ce numărul învăţătorilor scădea, iar pericolul catolicizării populaţiei ortodoxe era mare, din 1786 până în 1804 numărul şcolilor din Bucovina s-a redus la 14.

Anunțuri

Şcolile rămase să funcţionaze ori erau germano-române, ori curat româneşti, ori polone, însă nicidecum rutene. O şcoală trivială românească funcţiona la Cernăuţi, iar în 1813 tot în limba română se făcea învăţământul şi în şcoala trivială din Văşcăuţi pe Ceremuş. Învăţătorii pentru şcolile triviale erau pregătiţi în cadrul Şcolii normale ţinutale din Cernăuţi, care în 1813 avea 12 filiale, iar din contingentul de 307 elevi, 90 erau germani, 85 – români, 80 – ruteni, 29 – poloni, 19 – armeni etc.

Prin ordonanţa din 11 august 1805 a guvernului austriac, organizarea şcolilor populare din Bucovina i-a fost încredinţată Consistoriului romano-catolic din Lvov. În anul 1816 acesta a dat o dispoziţie, în baza căreia nici un român nu putea fi în învăţământ dacă nu era trecut la catolicism. E lesne de înţeles faptul că românii, nedorind să-şi părăsească legea strămoşească, au fost înlocuiţi pretutindnei cu învăţători poloni. Elevilor, care erau surprinşi că vorbeau româneşte, li se legau la gât tăbliţe cu chipuri de măgari, pe care le purtau la gât zile întregi, iar colegii lor erau siliţi să-i scuipe în obraz. #istorie