În perioada anterioară anexării, zona de la vest de Nistru se împărţea, sub aspect administrativ, în trei părţi: teritoriul aflat sub controlul efectiv al domnului moldovean; regiunea Bugeacului, administrată de turci şi tătarii nogai; raialele turceşti Hotin, Bender (Tighina), Akkerman (Cetatea Albă), Chilia şi Ismail, compuse din cetăţile omonime şi aşezările din preajma lor. În spaţiul pruto-nistrean existau atunci câteva ţinuturi ale Moldovei: Lăpuşna-Orhei, Soroca, Codru, Greceni, Hotărniceni şi partea răsăriteană a ţinutului Iaşi (viitorul ţinut Bălţi).

Împăratul Alexandru I, anexând Basarabia la 1812, a încercat – la fel cum au procedat austriecii în Bucovina în primii ani după ocupare – să ţină cont în administrarea ei de condiţiile şi cutumele istorice.

Anunțuri
Anunțuri

Pentru Curtea imperială era important să calmeze spiritele locale şi să evite o opoziţie deschisă faţă de integrarea provinciei în cadrele Rusiei. Din aceste considerente, populaţia ţinutului a fost scutită de impozitul personal şi cel agricol pentru o perioadă de trei ani, precum şi de serviciul militar pentru o perioadă nedeterminată. Teritoriul anexat a primit denumirea de „oblasti* Basarabia”. Însemnul heraldic al noii unităţi administrative era o combinaţie a stemei Imperiului Rus cu cea a Moldovei: un scut împărţit, pe care, în partea de sus, era reprezentat vulturul rusesc, iar în partea de jos, pe un câmp auriu, era reprezentat capul de bour moldovenesc.

Constituirea administraţiei noii provincii. La 23 iulie 1812, amiralul Pavel Ciceagov, comandantul armatei ţariste de la Dunăre (guvernator general al Novorosiei şi Basarabiei între anii 1812-1816), a aprobat Pravilele provizorii de administrare a Basarabiei, elaborate de contele Ioannis Capo d’Istrias (1776-1831), înalt funcţionar al ministerului de Externe.

Anunțuri

La 2 august, Alexandru I a sancţionat acest regulament, care va purta titlul Înfiinţarea administraţiei provizorii în oblastia Basarabiei. Printre altele, regulamentul prevedea: „Locuitorilor Basarabiei le sunt lăsate legile proprii. Guvernatorul civil dirijează toate diviziunile administraţiei interne a regiunii (…) Cancelaria administraţiei civile se împarte în două departamente. Primul va cuprinde legile, chestiunile bisericeşti, care vor fi soluţionate de o instituţie aparte, executările judecătoreşti, poliţia şi învăţământul. În atribuţiile celui de al doilea va intra: statistica regiunii, populaţia, veniturile, vămile, comerţul şi industria”. Potrivit acestei legi, întreaga administraţie a Basarabiei, inclusiv guvernatorul civil, era supravegheată de guvernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei, cu sediul la Odesa. Aşa cum aprecia istoricul basarabean Alexis Nacco (1832-1915), „pentru ca trecerea la rânduielile statale ruseşti să fie mai puţin sensibilă, s-a considerat necesar de a atribui însuşi guvernului provizoriu, format din două departamente, similitudinea divanului moldovenesc”.

Anunțuri

Poate te interesează :

VIDEO: Filmulețul care a îngrozit ieri România.4 minori arestați în urma publicării

Povestea Corinei Toma – numită de presa italiană “badanta eroină”

#istorie #Rusia