În data de 17 februarie 2016, Primăria municipiului Timişoara a dat o dispoziţie care a pus pe jar iubitorii de animale. Adăpostul pentru câinii fără stăpân Danyflor, situat la ieşirea din Timişoara, în comuna Şag, avea câini peste numărul admis, depâşind capacitatea. Din acest motiv, primarul Nicolae Robu a semnat documentul prin  care se permite începerea eutanasierii, argumentând că aşa cere legea. Dispoziţia numărul 192, emisă de Primăria Timişoara, se poate vedea integral pe opiniatimisoarei.ro.

Vestea s-a răspândit ca vântul pe reţelele sociale şi în zona Timişoarei. Iubitorii de animale şi asociaţiile pentru protecţia animalelor s-au mobilizat, au semnat petiţii şi a fost organizată şi o manifestaţie de protest în faţa primăriei.

Anunțuri
Anunțuri

Aşa cum ne-am obişnuit, românii iau atitudine şi pun umărul la rezolvarea problemelor sociale, doar în al doisprezecelea ceas. Astfel, pentru a salva bietele animale de la moarte, iubitorii de animale din afara ţării au adoptat de la distanţă un mare număr dintre câinii cazaţi la Danyflor, alţi 100 au fost rezervaţi de asociaţiile pentru protecţia animalelor şi patru au fost luaţi în adopţie, după cum se precizează pe site-ul sokant.ro  Chiar primarul Nicolae Robu a adoptat un patruped, care va fi mutat într-o locaţie pe care edilul nu a menţionat-o încă.

Eutanasierea câinilor fără stăpân nu este, nici pe departe, o soluţie pentru rezolvarea acestei probleme sociale. Aşa cum a declarat primarul Timişoarei pe sokant.ro, oficialii nu pot face faţă miilor de căini fără stăpân. Deşi s-au făcut sterilizări în masă, au fost organizate târguri pentru adopţie, populaţia nu a fost interesată să adopte şi nici nu respectă legea să îşi sterilizeze animalele şi să nu mai arunce în stradă puii fătaţi.

Anunțuri

Asta este, de fapt, problema esenţială care duce bietele animale în pragul eutanasierii.

Educaţia precară a românilor şi lipsa interesului şi implicării reale în rezolvarea situaţiei câinilor maidanezi, a salvării lor de la o soartă cruntă, ne face să fim priviți ca nişte barbari în Europa.

Bietele patrupede nu au multe opţiuni: fie viaţa pe stradă, flămânzi, însetaţi, bolnavi, fie depozitarea lor în adăposturile publice, unde zilele le sunt numărate. Şi, de multe ori, viaţa pe drumuri e de preferat celei din „cazărmile” cu gratii.

  #retea sociala #Primar #caini comunitari