Noua lege a serviciilor funerare din România are niște prevederi care sunt ignorate cu desăvârșire de mulți români, mai ales de cei din zona rurală. În mare parte românii ignoră aceste prevederi deoarece nu le cunosc dar și din cauza faptului că nu le pot pune în aplicare din lipsa facilităților puse la dispoziție de statul român.

În afara acestei legi, prevederile europene în domeniu, pe care România se presupune că ar trebui să le respecte precizează că nimeni nu are voie să țină mortul în casă pentru priveghi și este obligat să-l ducă la o casă funerară.

Am fost de curând la o înmormântare și am găsit mortul în casa familiei îndurerate, în timp ce era privegheat de către cei care îl jeleau.

Anunțuri
Anunțuri

L-am întrebat pe un sătean mai în vârstă, pe nume Ion A.  care se afla la priveghi, dacă știe de noile prevederi care stipulează că nu ai voie să ții mortul în casă și ești obligat să-l duci la o casă mortuară. S-a uitat lung la mine cu o privire care m-a cercetat adânc, de parcă veneam de pe Marte.

M-a întrebat prima dată dacă am vreo legătură cu mortul, cu un glas molcom și destul de liniștit. După ce i-am explicat că sunt o nepoată “de la oraș” și că nu am mai fost prin sat de mulți ani s-a hotărât să-mi explice cum stă treaba. Mi-a explicat cam așa:

Măi fetiță nu știu cum faceți voi treburile astea la voi acolo la București dar la noi așa se face de când ne știm pe pământul asta. Omul vrea să moară în patul lui, nu prin spitale, și dacă-l ajută Dumnezeu să fie așa atunci e bine. Apoi babele care se pricep vin și-l spală, îl curăță și-l îmbracă în hainele lui bune, pentru a-l pregăti de vizita celor dragi. Se pune mortul apoi pe masa din cea mai mare cameră a casei și toți care l-au cunoscut vin să-și ia la revedere. Familia și prietenii stau la priveghi toată noaptea și îi țin lumânarea aprinsă în timp ce vorbesc despre cum a fost mortul la viața lui. Numa de bine îl vorbesc, că de rău l-au vorbit tot ei o viață întreagă.”

Moșul a tăcut apoi.

Anunțuri

Parcă ar mai fi vrut să zică una alta dar părea că ceva îl oprea. M-am încumetat să-l mai întreb eu încă o dată: “Da cu legile europene cum rămâne?”.

M-a privit oarecum nedumerit și apoi mi-a zis așa, un pic ironic: “Legile sunt bune măi fată, sunt foarte bune dar tradiția noastră e și mai bună. Să-l văd eu pe ală care vine să scoată cu forța mortu din casă!. Și așa sunt oamenii supărați...”. A zâmbit apoi un pic hâtru și s-a dus să bea un păhărel de țuică. #Traditie #Religie