Portalul de ştiri Yahoo! News a prezentat povestea celei mai letale lunetiste din istorie.

Când o educatoare a intrat într-un centru de pregătire militară al Uniunii Sovietice în timpurile de foc şi furie ale celui de-Al Doilea Război Mondial, lucrul acela, în condiţiile de atunci, nu părea la fel de ciudat cum ar părea astăzi.

Povestea a început la sfârşitul anului 1941, care s-a încheiat cu moartea primului ei frate, în asediul Leningradului. Iniţial a fost respinsă de către Comisariatul militar local, dar după ce a mai pierdut încă doi fraţi pe front, în 1942, Roza Shanina a reuşit în sfârşit să fie înrolată cu încă alte 2.484 de femei, într-o formaţie de luptă pentru a servi patria ca lunetiste.

Anunțuri
Anunțuri

"Cheia succesului lunetiştilor sovietici a fost impactul lor asupra moralului sovietic", spune David H. Lippman, autor al cărţii ”Al Doilea Război Mondial Plus 75: Calea spre război." Propaganda sovietică a oferit, în locul "muncitorului erou al muncii socialiste", "soldatul erou al Uniunii Sovietice"

Dar, după ce Shanina a ajuns la Academia Centrală a Femeilor Lunetiste, planurile de luptă ale superiorilor ei nu o includeau ca şi combatantă activă pe front, în ciuda larg apreciatei convingeri a militarilor sovietici că femeile lunetiste erau mult mai eficace decât omologii lor de sex masculin, datorită flexibilităţii lor fizice mai mari, şi, adevărat sau nu, vicleniei, răbdării şi capacităţii de a îndura mai bine greutăţile în luptă.

După ce o bună perioadă de timp i s-a refuzat să fie detaşată pe front, Shanina a început un marş forţat scurt, dar semnificativ spre glorie.

Anunțuri

Este destul de ciudat să constaţi că această glorie se poate obţine cu preţul uciderii unor semeni de-ai tăi, dar sovieticii se confruntau în acel moment cu o dilemă existenţială destul de dură: câştigi sau mori.

Era în aprilie 1944, aproape de Vitebsk, când Shanina a ucis primul ei soldat nazist. În decurs de o lună, ea a mai ucis alţi 17. Sub un foc de artilerie grea, comandanţii ei au decis să o retragă, dar Shanina a ignorat ordinele şi a continuat să sprijine avansarea coloanelor de infanterie, nu doar ca lunetistă.

Ea a capturat soldaţi germani şi a fost ea însăşi rănită. Faptele ei de curaj i-au adus numeroase distincţii militare şi un renume binecunoscut printre concetăţenii săi, dar şi pentru publicul din Occident.

A revenit în luptă curând după ce s-a refăcut, luptând alături de un batalion care a pierdut 72 din cei 78 de soldaţi din care era format. Shanina a supravieţuit bătăliei. Deşi nu pentru mult timp. Shanina fost în cele din urmă ucisă în luptă, în ianuarie 1945. Pieptul i-a fost spintecat după ce un obuz de artilerie a explodat în apropierea ei.

Anunțuri

Dar, înainte să moară la vârsta de 20 de ani, ea a reuşit să confirme 54 (unele surse spun 59) de inamici ucişi pe câmpul de luptă, în mai puţin de un an.

În aprilie 1945, războiul s-a terminat, Germania nazistă fiind învinsă, dar Shanina a asigurat o moştenire de eroism pentru toate vârstele.

Iar atunci când se iau în considerare alte înregistrări sumbre, dar semnificative, despre palmaresul lunetiştilor, 109 oameni confirmaţi de #Armata SUA în cazul sergentului Adelbert Waldron, în peste doi ani în Vietnam, şi cei aproximativ 255 de inamici ucişi de militarul din forţele Navy SEAL,Chris Kyle (American Sniper), în zece de ani de serviciu, Shanina iese în evidenţă prin faptul că a ucis cei mai mulţi inamici în cel mai scurt timp.

Eroismul ei rămâne o pagină de istorie pentru fosta Uniune Sovietică. #Razboi