În contextul crizei refugiaților și a polemicii existente în spațiul public, referitoare la capcitatea României de a primi o cotă importantă de imigranți din Siria și alte zone de război un articol apărut în presa italiană ne pune serios pe gânduri.

Cotidianul Il Giornale a prezentat la sfârșitul lunii august povestea lui Luca Lo Presti, coordonatorul fundației umanitare  Pangea din Peninsulă. Povestea în sine este una foarte interesantă deoarece Luca Lo Presti era la începutul anilor 90 unul din singurii designeri dentari din Europa și ducea o viață lipsită de griji. După aceea, o călătorie în India, pe care a traversat-o împreună cu iubita sa de atunci pe  pe jos și apoi o vizită la sediul fundației Amnesty Internațional l-au făcut, se pare, pe italianul care deja era realizat în viață, să înțeleagă altfel viața și rolul și locul său în societate.

Anunțuri
Anunțuri

S-a decis să facă voluntariat, alături de actuala sa parteneră de viață, pe nume Maria Luisa Pianegonda și a vizitat aproape toate țările lovite de război și sărăcie. A văzut lucruri teribile și a încercat să ajute, în felul său, pe toți cei care i-au ieșit în cale. Asta spune presa italiană despre cel prezentat drept un fel de “nebun frumos” al vremurilor contemporane, poreclă care i se trage de la gestul pe care acesta l-a făcut în anul 2002 când spune că a adoptat 262 de copii din România.

Italianul a declarat pentru Il Giornale că a vizitat România în anul 2002 cu ocazia unei misiuni desfășurată de Amnesty și că povestea copiilor întâlniți la un orfelinat i-a schimbat încă o dată viața. Acesta susține că a ajuns la un orfelinat unde se aflau sute de copii români cu vârste cuprinse între 2 și 11 ani, copii care trăiau în condiții greu de închipuit.

Anunțuri

Nu mai puțin de 260 de copii erau abrutizați din cauza a ceea ce italianul a numit torturile la care fuseseră supuși, lucru care l-a impresionat până la lacrimi pe italian. Acesta a mai declarat că, la vremea respectivă, guvernul român a decis să închidă orfelinatul și să arunce în stradă sutele de copii pentru a-i face să dispară.

Luca Lo Presti mai susține că a primit acceptul guvernului să ia copiii ba chiar a primit și un registru cu pozele celor care puteau fi adoptați din partea autorităților române. Și a reușit să recupereze, chiar și din canale, 180 de copii  pe care i-a adoptat. Apoi cifra s-a mărit și italianul a ajuns să adopte 262 de copii români aruncați în stradă de autoritățile române. Și a reușit să primească finanțare din partea unui sponsor anonim, un cec de 260 de mii de euro, care l-a ajutat să pună pe picioare fundația Pangea care s-a ocupat de creșterea copiilor și de alte acte caritabile.

Povestea italianului Luca Lo Presti din Il Giornale a fost preluată ca atare și publicată ieri chiar și de un ziar al românilor din Italia care a preluat fără nici un fel de spirit critic această poveste, chiar pe nemestecate s-ar putea spune.

Anunțuri

În afara faptei generoase  a italianului care, dacă există, este una extraordinară și demnă de respect, faptele relatate de acesta duc cu gândul mai degrabă la o neglijență criminală a statului român decât la o un gest superb făcut pentru a ajuta 262 de copii sărmani din România.

Pentru că, dacă este adevărat ce spune italianul, în anul 2002 Guvernul României a decis să arunce în stradă sute de copii români, cu vârste cuprinse între 2 și 11 ani și un binefăcător italian i-a recuperat pe aceștia din canale și de pe străzi dându-le șansa la a doua viață.

Dar cine plătește pentru faptul că statul român a lăsat sute de copii să moară pe străzi la mai bine de 12 ani de la revoluție? Este adevărat acest caz? Se vor sesiza autoritățile române pentru a face lumină?

Și ultima întrebare: Dacă acest caz este real cum poate statul român să gestioneze destinele a mii de refugiați când nu este în stare să aibă grijă de copii săi și îi aruncă pe stradă fără ca cineva să plătească pentru asta? #Romani de pretutindeni #Guvern #abuz