Cighid este numele Centrului de Recuperare și Reabilitare pentru Persoane cu Handicap. Este aproape de Oradea, în satul Ghiorac, comuna Ciumeghiu. A devenit cunoscut ca "lagărul de exterminare a copiilor" sau "castelul groazei", după cum consemnează adevărul.ro.

Nimic nu mai amintește acum de atrocitățile ce s-au petrecut aici în Epoca de Aur a lui Ceauşescu, între pereții castelului care i-a aparținut, înainte de naționalizare, baronului maghiar Tisza și unde erau uciși copiii handicapaţi, uciși de foame, de frig, de nepăsarea celor care trebuiau să aibă grijă de ei, închiși în camere fără geamuri sau în cuști, hrăniți cu terci rânced, dezbrăcați, zăcând în propriile fecale, înghesuiți câte 25 în trei paturi, mâncați de vii de șobolani.

Anunțuri
Anunțuri

Când mirosul era insuportabil, îngrijitorii îi spălau cu furtunul, cu apă rece.

Au murit, în doi ani, între 1987 și 1989, 137 de copii. Au fost îngropați la marginea cimitirului din sat, separați de ceilalți cu un gard alb, făcut din stingiile paturilor lor de fier. La cap li s-au pus cruci albe, fără nume, ca și când ei, cei îngropați, nici n-ar fi existat ca ființe umane. Într-adevăr, comuniştii au făcut abstracție de ei, acești copii nu existau, nu aveau voie să existe, pentru aceea au fost trimiși să moară acolo, la Cighid!

La Cighid ajungeau copiii bolnavi declarați irecuperabili de către comisiile medicale. Printre ei, însă, au ajuns și copii care nu aveau ce căuta acolo, în infernul morții. Oare numai din greșeală?

Comuniştii au ascuns existența lor, acești copii nu se încadrau în imaginea României de "pretini și frați", deci trebuiau exterminați.

Anunțuri

Ceea ce se petrecea la Cighid a fost făcut cunoscut în primăvara anului 1990, când o echipă de reporteri de la postul de televiziune Spiegel TV din Germania a venit și a filmat totul. Ei au salvat, prin reportajul lor care a facut înconjurul lumii, viața lui Robert, a lui Joska, a Renatei, a lui Iosif și a tuturor celor sortiți să moară în "lagărul de exterminare". Germanii au adunat şi peste trei milioane de mărci, pentru a-i ajuta pe cei rămași.

Începând din acea primăvară, copiii aduși la Cighid nu au mai murit. Regretatul doctor Pavel Oarcea, din momentul în care a devenit directorul centrului, funcție pe care a exercitat-o timp de 17 ani, nu i-a mai lăsat să moară. Dar oare guvernul român, după Revoluție, în ce măsură i-a ajutat pe supraviețuitori să uite coșmarul prin care au trecut sau să se integreze cât de cât în societate? #Crima #Comunism #descoperire