Mersul la biserică, ieşitul la iarbă verde ori o baie serioasă la ştrand sunt principalele moduri de a sărbători ale românilor.

Sărbătorile româneşti sunt încă centrate pe caracterul lor comunitar, fie că este vorba de ceremoniile religioase, fie că este vorba de sărbătorile câmpeneşti ori rugile de la sat, toate acestea au în centrul lor comunitatea, nu individul.

Marea majoritate a sărbătorilor românilor sunt legate de evenimente ori sărbători religioase, doar o foarte mică parte au caracter istoric (1 decembrie, 1 mai, etc) de aceea putem spune că aceste sărbători sunt şi principalele momente în care românii merg la biserică, de multe ori chiar se spovedesc şi împărtăşesc. Nu de puţine ori, la aceste sărbători, românii aleg să facă pelerinaje, mânăstirea Prislop  şi mormântul părintelui #Arsenie Boca find locaţia în care ajung cei mai mulţi pelerini. Alături de Arsenie Boca, pentru pelerinajele religioase mai sunt importante mânăstirea Putna, catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia sau catedrala de la Curtea de Argeş.

Pentru orice român, sărbătorile sunt organic legate de mâncare, pregătirea acestora luând chiar şi câteva zile, iar felurile de mâncare sunt cele specific tradiţionale de sărbători.

Orice turist străin care ajunge în mijlocul acestor sărbători este practic fascinat de simplitatea dar şi bogăţia spiritului românesc, de importanţa aspectului comunitar, de cele mai multe ori aceştia angrenându-se cu interes în astfel de manifestări, fie că sunt ele practici religoase, dansuri, hore sau alte obiceiuri populare.

Cel mai recunoscut, deşi deloc unicul exemplu de acest fel este printul Charles al Marii Britanii, aflat chiar şi în aceste zile în România. Acesta şi-a cumpărat chiar şi o casă tradiţională în satul Viscri din Ardeal, tocmai pentru a locui în mijlocul românilor şi  a le savura ospitalitate şi spiritul comunitar.

Nici în trecut românii nu au stat mai prejos la acest capitol, fiind cunoscută, spre exemplu, plăcerea cu care împăratul Austro-Ungariei, Franz Josef şi soţia sa, împărăteasa Sisi, veneau şi petreceau sărbătorile în Banat, fie în Băile Herculane, fie la Marila sau Oraviţa. Dar, nu de puţine ori, cântăreţi ori actori celebrii, ajunşi în România au lăsat să se înţeleagă că, văzută de aproape, imaginea românilor, a unităţii lor şi, mai ales, a felului original în care şi-au păstrat şi îşi duc pe mai departe tradiţia, este numai de apreciat.

Recent, pe 31 martie s-a adoptat şi sărbătorirea Zilei românilor de pretutindeni, sărbătoare ce anul acesta a picat chiar înainte de sărbătoarea Rusaliilor. A fost ca o gură de oxigen pentru comunităţile de români din afara ţării, care au îmbrăcat costumele populare româneşti şi au fost la bisericile ortodoxe din apropiere, unde au sărbătorit româneşte această zi a românilor de pretutindeni.

Din păcate, momentul a trecut parcă neobservat pe plan intern, încă o dată autorităţiile din România reuşind să dea dovadă cu nu sunt preocupaţi real de soarta românilor de pretutindeni, mass-media ignorând şi ea importanţa acestei sărbători, mai cu seamă pentru românii din afara ţării.



#Romani de pretutindeni #Biserica