Şocant, revoltător şi aberant. România, scena unor infinite inepţii şi situaţii absurde, desprinse parcă din opera lui F. Kafka.

În timp ce parlamentarii români tocmai şi-au asigurat un trai fericit până la adânci bătrâneţi, pentru a fi siguri că munca lor de o valoare inestimabilă pentru poporul român nu rămâne nerăsplătită, iată că la polul opus se află o altă categorie, jignită, ignorată şi îngropată de vie. Iată o doamnă care nu a putut să-şi îndeplinească visul de a avea o meserie demnă nici până la pensie.

Viorica Paşcalău este o femeie de serviciu angajată la Facultatea de Muzică din Timişoara. Face acest lucru de peste un deceniu.

Anunțuri
Anunțuri

La prima vedere, este doar o umilă îngrijitoare, sârguincioasă şi harnică. Nici măcar profesorii de la facultatea unde lucrează nu ştiau ce viaţă dublă ascunde această femeie: ''o cunosc pe doamna Viorica şi este de treabă, dar nu mi-am imaginat că are Master în Robotică''.

Este dureros şi extrem de absurd, dar este adevărat. Această ingrijitoare are o pregătire foarte înaltă: are un Master în Robotică. După terminarea liceului în 1985, s-a angajat pe post de cofetar-patiser la cantina Politehnicii, beneficiind astfel de un post stabil. Femeia a ajuns chiar administrator al cantinei UPT. În 1999 cantina s-a închis şi postul ei s-a desfiinţat. I s-a promis un post de îngrijitoare, pe care l-a acceptat, nepermiţâdu-şi să rămână şomeră. Când a aflat că poate aplica la facultate fară examene, şi-a depus dosarul.

Facultatea a terminat-o cu media 8, este vorba despre Inginerie Managerială Tehnologică, în cadrul Universităţii Politehnice din Timişoara.

Anunțuri

''Am intrat prima din an cu media mea de la BAC''. Şi-a continuat apoi studiile cu un master numit ''Sisteme Robotice cu Inteligenţă artificială''. Doamna Viorica a terminat Masterul acum 3 ani.

Timp de cinci ani această femeie s-a împărţit între meseria ei unde ştergea praful şi mătura podeaua, şi cursurile de la facultate. S-a descurcat: ajungea şi la Laboratoarele obligatorii care se ţineau după-amiază, după ce termina serviciul, şi la cursuri, cu ajutorul şi înţelegerea şefilor. Lipsea de la lucru ca să ajungă la cursuri, dar recupera apoi şi îşi termina treaba în week-end. Învăţa noaptea, mai citea şi la serviciu. Afirmă că a fost cea mai interesantă perioadă din viaţa ei şi îsi aduce aminte cu drag de anii de studenţie.

Reprofilarea a fost, însă, un vis departe de a fi îndeplinit: La vârsta ei nu o mai angajează nimeni. ''Toţi au fost drăguţi şi mi-au explicat că ei caută oameni tineri''. Doamna Viorica, considerând că nu mai are spirit aventurier la această vârstă, s-a resemnat să lucreze în continuare pe acest post, mai având doar 5 ani până la pensie.

#Scoala #Educatie