Într-o ţară cu statutul de membru cu drepturi depline al Uniunii Europeane sau al NATO, te aştepţi să găseşti civilizaţia la care românii au sperat mult timp, mai cu seamă înainte de căderea comunismului.

Din păcate, nu este chiar aşa. România, frumoasă şi binecuvântată cu nenumărate resurse naturale, are locuri unde oamenii au fost uitaţi definitiv, şi nu pentru că aşa au dorit ei. Este adevărat, unele obiective de interes turistic, unde timpul nu şi-a pus amprenta peste obiceiurile şi îndeletnicirile lor, atrag pe mulţi dintre noi şi ne place.

Nu aceeaşi situaţie este şi în satul Lupele, din judeţul Galaţi. Aici serviciile de interes public lipsesc aproape cu desăvârşire.

Anunțuri
Anunțuri

Mulţi nici nu ştiu ce este internetul, au auzit de el doar la radio sau la televizor când au avut ocazia. Nu există magazine. Biserica şi dispensarul sunt vise îndepărtate sau chiar imposibile. Cimitir, nicăieri. Bolnavii sunt sortiţi unei suferinţe prelungite pentru că existenţa unei farmacii este un vis frumos.

Vorbim despre o mână de locuitori, doar vreo 40 la număr, majoritatea bătrâni, depăşind bine vârsta de 65 de ani până dincolo de 80. Există o singură femeie care poate fi ușor catalogată tânără: are doar 54 de ani. Tineretul este inexistent, iar de şcoală sau grădiniţă n-a auzit nimeni. Nu ne este uşor să spunem că nici nu şi-ar avea rostul.

Aici şi să faci focul este un lux pentru că de multe ori oamenii nu ai nici chibrituri. Bătrâni şi bolnavi, oamenii sunt nevoiţi să meargă pe jos kilometri buni până la cel mai apropiat magazin sau la farmacie în comuna Pechea.

Anunțuri

Medicul de familie Iulia Vârcolici a declarat pentru Digi 24 Galați că preferă să se deplaseze ea la pacienţi, dar numai atunci când drumul este bun.

Există şi un lucru bun: localnicii din Lupele nu au fost nevoiţi să stea la cozi interminabile ca să intre în posesia cardului de sănătate. De fapt, ei nici nu ştiu ce să facă cu el. Unora nici nu le pasă.

În altă parte a judeţului Galaţi, satul Huştiu din comuna Priponeşti a devenit un câmp de arat. Nimeni nu a ştiut să facă un titlu de glorie din frumoasa istorie a fostei aşezări. O troiţă de lemn care acum este ruptă şi o lutărie părăsită, aduc aminte de urmele satului, aflat cândva pe cel mai înalt deal al comunei.

Numele domnitorului Ştefan cel Mare este strâns legat de locul acoperit de ogor. De atunci spun bătrânii că ar data fostul sat. Un fost căpitan de steaguri al acelor vremuri medievale, pe numele său Lupu Huştiu, de unde şi denumirea aşezării, a ajuns boier datorită marelui domnitor care l-a ridicat în acest grad.

Anunțuri

Lupu Hulciu a sărit cu oştenii săi să îl ajute pe Ştefan când acesta a fost atacat de turci lângă pădurea Meseni.

România din Uniunea Europeană are prin urmare şi asemenea ţinuturi, unde oamenii, în simplitatea lor, lipsiţi de atenţia factorilor decidenţi, nici măcar nu pot protesta. Îşi şterg obrazul resemnaţi în faţa destinului şi aşteaptă la nesfârşit, ca cineva să-şi aducă aminte şi prin fapte de ei şi de istoria lor. #Turism #Romani de pretutindeni