Cristian Gabriel Groman (foto alăturat) este un român rezident în UK şi locuieşte momentan la Londra. Munceşte de când a ajuns pe insulă şi numai cu acte în regulă. El ne-a povestit prin ce peripeții a trecut soția sa atunci când a căutat să aplice la un job din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, căci asta este denumirea completă a statului insular.

Conaţionalul nostru povesteşte că soţia lui, Alina, a sosit la câţiva ani după el în Anglia. Era foarte important ca şi ea să-și găsească un loc de muncă pentru că viaţa de acolo nu este uşoară. Chiria pentru o singură cameră, amplasată în interiorul Londrei, pleacă de la minim 450-500 de lire sterline.

Anunțuri
Anunțuri

Plus că trebuie să ai de unde plăti în avans acea chirie, pentru cel puţin o lună. Nu se compară cu ce e în Italia ori Spania, de exemplu. Anglia nu îţi oferă la preţul acesta un apartament cu minim 2-3 camere şi baie ori bucătărie. Nu, aici utilităţile care ţin de gătit sau grupul sanitar ori duş sunt la comun cel mai adesea.

Cristi povesteşte că după conservatorii au câștigat alegerile, traiul românilor şi al bulgarilor în Regat s-a complicat. El crede că a fost mai norocos pentru că nu a avut probleme la angajare, dar partenera lui de viaţă a fost respinsă de patru ori la interviuri. Motivele invocate sunt mai mereu aceleași: nu erau respectate condiţiile de încadrare în muncă pentru UK, dar nimeni nu le spunea care sunt acestea.

Cei doi soţi s-au gândit să aplice la o firmă de avocatură care să-i ajute, unde au lăsat 120 de lire drept taxă, plus alte 60 pentru un tip de asigurare.

Anunțuri

Cristian şi-a luat liber special pentru ziua interviului Alinei şi ambii aşteptau cu încredere acest important hop din viață. Trebuia să obţină National Insurance Number, acel document absolut necesar pentru a munci în deplină legalitate.

Au mers împreună la Job Center (n.r. - un fel de agenţie a forţei de muncă) aşezându-se răbdători la rând. Au fost surprinşi să vadă destui români care aşteptau şi ei. Cristi era chiar mai optimist decât Alina. Au fost întâmpinaţi de un personaj cu ochelari, originar din India, foarte sever în priviri.

„Era un tip arogant, de ziceai că nimeni nu este mai important ca el", povesteşte Cristi. A început să cotrobăie prin dosarul Alinei scoţând documentele de acolo şi murmurând "asta e bună, asta nu e".

Cristi şi-a amintit de sfaturile avocatei şi i-a spus acelui domn să lase dosarul aşa şi să îl trimită la Glasgow, acolo unde se lua decizia finală. Deodată, angajatul bugetar al statului britanic s-a făcut roşu la faţă, a început să vorbească urât, să trântească lucruri şi să strige că lui nu îi dă nimeni sfaturi. El chiar și-a permis să-și dea cu părearea spunând că din ce a văzut el, rezultatul va fi un "Nu" şi nu vor primi documentul necesar (N.I.No).

Anunțuri

„Era de o impertinenţă colosală, îmi venea să mă reped la el şi să îl strâng de gât", mai povesteşte Cristi. El i-a zis în acel moment celui care îi verifica dosarul Alinei că a fost înregistrat cum ţipă la nişte cetăţeni europeni. Ca prin minune, funcţionarul s-a calmat. Românul mersese la cacealma. Nu înregistrase nimic. În cele din urmă angajarea nu a fost aprobată.

Concluzia despre această simplă relatare a unui conaţional din Anglia este că nu pentru toţi e uşor în străinătate. Şi o altă concluzie ar fi că nu ne-ar ajunge ani de zile ca să putem relata poveştile de viaţă ale fiecărui român, pentru că ele diferă, de la caz la caz sau de la ţară la ţară. #Marea Britanie #romani in UK #Locuri de munca