Mai concret, audienţă cu orice preţ. De dragul raitingului. De la nerespectarea minimelor reguli de bun simţ până la încălcarea însăşi a drepturilor omului. Aştia suntem? Asta cerem? Sau ni s-a incoculat? Şi, până la urmă, cine e beneficiarul?... Cui prodest?!

Se pare că spectacolul şi numai spectacolul prinde la public. Nu apari la televizor, de exemplu, dacă un atragi atenţia prin ceva negativ, motiv pentru care valorile şi meritele nu încap în emisie. Şi , uite aşa, volens nolens, ajungem să vizionăm ştiri dramatice, dar "senzaţionale" care se tot repetă şi din care nici măcar nu învăţăm mare lucru, să auzim şi să citim adevăruri denaturate doar pentru a vinde, că doar trăim într-o Românie comercială, "ce naiba"! Pentru a ilustra, stimaţi cititori, cele expuse mai sus, mă "leg" mai întâi de...

Anunțuri
Anunțuri

Cătuşe! Cătuşe la televizor!

Din nefericire, circul arestărilor a devenit serial. Unul foarte urmărit şi apreciat. De ce? Fiindcă românul e justiţiar, domnule! El crede orbeşte în dreptate. Dreptate, care la noi în ţară e un fel de primă- doamnă, dar nu aşa "oarbă" pe cât se pretinde!

În fine, ca să nu alunecăm în patetic, da, au existat din toate timpurile şi în toate locurile injustiţii, însă, în zilele noastre şi în patria noastră, un lucru este cert: două, de fapt:

(Primul) Expunerea publică a acuzatului în cursul procedurii de urmărire penală

Aceasta reprezintă o gravă încălcare a drepturilor omului, în condiţiile în care, atât Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cât şi Convenţia Europeană a aceloraşi vestite, inaplicabile şi, deci, pur teoretice drepturi ale omului insistă (în zadar şi, pentru România, se pare, facultativ) în primele articole tocmai pe dreptul la demnitate asociat celui la libertate.

Anunțuri

În condiţiile actuale ale nerespectării acestor prevederi absolut fireşti, arestarea devine, pe "nesimţite", dintr-o măsură de natură penală, într-o sancţiune publică netemeinică şi nelegală. Faptul e grav în sine, ca să nu mai vorbim de erorile judiciare, prin care au fost anchetate sau chiar condamnate persoane nevinovate.

(Al doilea) Arestarea preventivă a trecut lejer de la excepţie la regulă

Şi chiar s-a ajuns la a se abuza de această procedură "zis" penală. Ziua şi arestarea, că doar avem atâtea pericole publice şi, indiferent cât se "(pre)lungeşte" ancheta şi judecata, omul, infractor dovedit, până la urmă, ori ba, tre' să stea închis şi să aştepte cuminte un verdict care s-ar putea să nu vină curând. Apropo de dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Dar să nu exagerăm, totuşi, cu atâtea legi "nevinovate"! Principiul e clar: exişti, deci eşti infractor; eşti infractor sau nu, plăteşti oricum! Vorba unui reputat magistrat: justiţia lu' Trăsnea!

Şi un al treilea, totuşi (disjuns din al doilea): prezumţia de nevinovăţie nu există decât ca noţiune abstractă de care mai nimeni nu pomeneşte, darămite să se mai obosească să o înţeleagă! În consecinţă, rog respectuos autorii Noului Cod de procedură penală să abroge din faşă articolul 4, în condiţiile în care acesta (încă) nu corespunde realităţilor social-juridice ale zilelor noastre!

(Va urma!...)