Suntem în Săptămâna Patimilor. Mai exact, în Joia Mare, ziua Cinei celei de Taină. Românul nostru, şezând strâmb şi cugetând drept cu câteva zile înainte de a ciocni ouăle (cândva) roşii, începe să se întrebe (sau nu!) cum a ajuns o sărbătoare pâgână să se cheme sfântă. Căci ceea ce prăznuim este, cu adevărat, un moment sacru, unic în istoria creştinismului, însă denumirea actuală (populară) este "furată" de la un eveniment care nu are, să zicem, legături strânse cu Biserica: Paştile iudeilor.

Ce sărbătorim, înviere sau dezrobire?

Se spune că Paştele este sărbătoarea Învierii lui Hristos şi că Paştile creştinilor, reprezentând mântuirea din robia păcatului, nu are legătură cu cel iudaic.

Anunțuri
Anunțuri

La origine, însă, cuvântul "Paşti" (din evreiescul Pesah, însemnând trecere) este numele dat sărbătorii evreilor în cinstea trecerii prin Marea Roşie, conduşi de Moise, şi a eliberării lor din robia Egiptului. Are loc la 14 Nisan (prima lună din calendarul ebraic, având 30 de zile şi corespunzând lunilor martie-aprilie), moment care a coincis, în anul 33, cu Învierea lui Iisus. Iată cauza principală pentru care sărbătoarea creştină a preluat şi denumirea de Paşti.

O altă legătură dintre cele două evenimente reprezintă mielul de pe masa pascală a evreilor. Sacrificarea acestuia este asemănată simbolic sacrificiului făcut de Iisus pentru omenire: "Iată Hristos, Paştile nostru, S-a jertfit pentru noi" (Apostolul Pavel). Totuşi, pentru a face diferenţa între cele două sărbători având nume comun, la creştini i se mai spune "Paştile Crucii".

Anunțuri

Când cade Învierea Domnului?

Paştele nostru se calculează, după cum era de aşteptat, după cel al evreilor. Astfel, regula principală este că se va sărbători întotdeauna duminica, mai exact prima de după luna plină care succede echinocţiul de primăvară. Totuşi, ca Paştele lor "să nu rămâie repetent (şi) anul acesta", adică nu care cumva să petrecem înaintea evreilor, dacă luna lor plină (14 Nisan) va fi într-o zi de duminică, atunci al nostru va "cădea" cu o săptămână mai târziu.

Un mic amănunt: la anu' românii vor avea o zi liberă în minus, deoarece 1 mai va fi duminică, prima zi de Paşti.

Aşadar, românul sacrifică..., pardon: "sanctifică!" tot, deşi nu prea respectă mare lucru. El sărbătoreşte conştiincios, dar să nu-l întrebi ce, că nu ştie! Pentru dânsul, "crede şi nu cerceta!" este un adevăr ("prea"!) general valabil şi aplicabil.

Şi, dacă tot am aflat cum au devenit sfinte sărbătorile pâgâne, să le dorim cunoscătorilor să se bucure pătrunzând adevăratele taine ale celui mai important şi profund eveniment al creştinătăţii: Învierea Domnului!

Iar celor mai "săraci cu duhul" să le urăm, fără urmă de maliţiozitate: paşteţi "liniştiţi la locurili voastri"!