Duminică. 2 aprilie. Anul 33. Iisus, plin de smerenie, călare pe mânzul unei asine, pătrunde în cetatea Ierusalimului. După minunea săvârşită în ziua precedentă, învierea prietenului Său, Lazăr, este întâmpinat cu mare bucurie şi fast de către oameni purtând în mâini crenguţe de palmier, curmal şi măslin. Aceeaşi oameni care, în seara aceleiaşi zile, plănuiesc să-l omoare. Este începutul ultimei săptămâni din viaţa Sa pe pământ.

Intrarea Domnului în Ierusalim a fost prăznuită un timp de creştinii din acea zonă, urmând a se răspândi în Egipt, Siria, Asia Mică, dar şi în Constantinopol, în secolul al V-lea.

Astăzi, în Duminica Floriilor, credincioşii obişnuiesc să ducă la Biserică ramuri de salcie, pe care le sfinţesc pentru a le depune, apoi, la icoane, în propriile case.

Anunțuri
Anunțuri

Este dezlegare la peşte şi se spune că vremea de Paşti va fi ca cea din ziua de Florii.

Ce spune textul evangheliei:

"Mergând deci, ucenicii, şi făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale, iar mulţimile care mergeau înaintea lui şi care veneau după el strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!" (Matei 21, 1-9)

Flori şi florii

Iniţial, ceea ce astăzi numim Duminica Floriilor, era în vechime o sărbătoare păgână a venirii primăverii.

Romanii, la sfârşitul lunii aprilie, mai apoi şi începutul lunii mai, sărbătoreau Floralia.

Anunțuri

În aceste câteva zile închinate Florei, zeiţă a florilor şi a înfloririi, oamenii se împodobeau cu flori şi îşi îmbrăcau porţile, uşile şi mesele cu crenguţe de dafin.

La traci, sărbătoarea se numea Vloureites, denumirea fiind un epitet atribuit zeiţei Artemis şi însemnând "a florilor; înfloriri".

Denumiri şi variante

Floriile reprezintă denumirea populară a sărbătorii creştine, provenind de la vechile popoare, datorită apropierii de data sărbătorii păgâne e florilor şi a primăverii.

Romanii o mai numeau atât Duminica Florilor, Staurile ori Staulele Florilor, cât şi Duminica Vlăstarilor sau a Stâlparilor, din pricina ramurilor cu care oamenii l-au întâmpinat pe Iisus.

Ziua de Florii este numită şi Duminica Patimilor, deoarece în această zi începe, liturgic, Săptămâna Patimilor. Bisericile oficiază Denii, seară de seară, îndemnând creştinii să refacă simbolic drumul pe care Hristos l-a parcurs spre moarte şi Înviere.

I se mai spune Duminica Botezului, tot astăzi catehumenii mărturisindu-şi credinţa şi primind Crezul de la episcop.

Anunțuri

De asemenea, este şi o zi a graţierilor pe care împăraţii le acordau tocmai în cinstea sărbătorii.

Românii au… nume de flori

Nu puţine sunt doamnele şi domnişoarele care trebuie să primească urări. Anemona, Brânduşa, Camelia, Codrina, Crina, Crizantema, Delia, Floarea, Florenţa, Florentina, Florica, Florina, Garofiţa, Genţiana, Iasmina, Lăcrămioara, Laura, Margareta, Narcisa, Romaniţa, Roza, Violeta, Viorica, Zambila… sunt cel mai des întâlnite nume care se sărbătoresc astăzi. Totodată, să nu uităm şi de domnii cu nume de floare: Codrin, Crinu, Florin, Laur, Mugurel, Viorel şi aşa mai departe….

Semnificaţia creştină a Floriilor

Sărbătoarea Floriilor este un ultim motiv de bucurie înainte de moarte. După aproape 2000 de ani de la Răstignire, creştinii au viu în conştiinţă acest cutremurător eveniment, asociat, însă, neclintitei speranţe a Învierii Domnului.