In tara noastra rata delicventei juvenile este destul de mare ingrijorand autoritatile romane si societatea. Din ce in ce mai multi minori se angajeaza in comiterea unor fapte care aduc consecinte dosare penale. Ei participa in special la infractiuni precum furtul,cersetoria,prostitutia sau vatamare corporala. Mai putini,dar existenti sunt fei care participa la actiuni de tentativa de omor sau lovituri care cauzeaza moartea. Cauzele ce duc la acest gen de infractiuni sunt urmatoarele:

Abandonul scolar prematur,

Lipsa supravegherii atente din partea parintilor,

Minori care provin din familii dezorganizate si a caror parinti au antecedente penale care ii iau drept exemplu,

Copii care sunt mutati de la o casa de copii la alta apoi iar mutati la scoli de reeducare si tot asa,

Influenta anturajului care deja comite astfel de infractiuni si ii obliga sa comita si ei,

Lipsa cooperarii dintre familie si cadrele didactice,

Consumul de anumite substante,precum alcool si droguri.

Anunțuri
Anunțuri

O alta cauza ar fi tulburarea de comportament care se manifesta prin tentative de suicid,fuga de acasa sau comportamente violente. Fuga nu este considerata o delicventa dar este inceputul unui comportament delicvent. Este printre primele semne ca minorul incepe sa aibe un comportament delicvent. In schimb vagabondajul este considerat o infractiune. Cei mai predispusi vagabondajului sunt copii care provin din casele de copii cu un regin foarte strict sau copii care au suferit anumite modificari psihice precum schizofrenia,sau leziuni cerebrale. Vagabondajul este o fuga organizata iar printre factorii ce duc la astfel de infractiune sunt: dorinta de independenta,plictiseala,spiritul de revolta si de aventura.

Majoritatea delicventilor minori provin din casele de copii care au o personalitate dezvoltata dizarmonic din cauza lipsei de afectiune continua sau lipsita total.

Anunțuri

Este stiut faptul ca afectivitatea daruita de parinti si familie are un rol foarte important in conturarea unei personalitati pozitive a copilului. Lipsa afectivitatii nu poate duce decat la conturarea unei personalitati dizarmonice si negative pentru ca un copil crescut intr-unn astfel de mediu nu va stii sa daruiasca celorlati sentimente frumoase.