Cele mai vechi preocupări în legătură cu alimentaţia zilnică, privită ca terapie, îi aparţin lui Hippocrate, care spunea: 'Hrana să vă fie medicament și medicamentul să vă fie hrana'.

Cuvântul latin "dieta" semnifica totalitatea factorilor care afectează starea de sănătate: aerul, temperatura, hrana, exerciţiul fizic, odihna, relaxarea etc.

Restrângerea sensului cuvântului dietă la cel de regim alimentar apare sub influenţa şcolii medicale egiptene, care considera alimentaţia ca fiind "sursa tuturor relelor".

Personalități ale Romei antice, printre care Ovidiu, Seneca, Cicero sau Horaţiu, condamnă abundenţa alimentară şi excesele "care coboară pe om" şi preferă abstinenţa alimentară, mergând până la regimuri vegetariene.

Dietele Evului Mediu sunt influenţate de conceptele religioase rigide.

Anunțuri
Anunțuri

Sunt restrictive, cu consecinţe nefaste: malnutriţie, edeme de foame etc. Lumea medicală încearcă să recomande extinderea folosirii anumitor alimente. Apar dispensele de post (în secolul al XVI-lea), recomandările nuanțate privind utilizarea lactatelor, introducerea peştelui în alimentaţie etc.

În secolul al XVI-lea se aprofundează cunoştinţele privitoare la bolile carenţiale. Se identifică scorbutul si posibilităţile terapeutice oferite de dieta cu fructe. Apar recomandări privind dieta lacto-#Vegetariană şi dieta crudivoră.

În secolele XVII si XVII, concepţiile legate de dietetică încep să se schimbe, prin prisma cunoştinţelor referitoare la circulaţia sanguină şi limfatică.

Odată cu înţelegerea procesului de "ardere internă", sugerat de descoperirile lui Lavoisier, în secolul XIX, apar primele cunoştinţe de chimie alimentară.

Anunțuri

Se dezvoltă noţiuni noi (metabolism, calorie), se fac primele clasificări ale alimentelor, în proteine, lipide, glucide, se determină compoziţia şi conţinutul lor în minerale și apă, se fac descoperiri privind respiraţia şi consumul de energie.

Medicina secolului XX îşi extinde cercetările asupra aportului mineralelor din alimente. Sunt identificate peste 60 dintre elementele chimice cunoscute, în cadrul organismelor vii. Se stabilesc primele valori în legătură cu minimul necesar din unele minerale, diferite pe alocuri de cele utilizate astăzi.

În prima jumătate a secolului XX sunt descoperite vitaminele, termenul fiind folosit pentru prima dată de către Funk în 1912.

Apar informații în legătură cu rolul și importanța proteinelor în organism. Cercetătorii demonstrează că valoarea nutritivă a proteinelor depinde de conţinutul lor în aminoacizi, iar în 1938 se clasifică aminoacizii în esenţiali şi neesenţiali. Se identifică lipidele esenţiale din alimentaţie (acizii graşi polinesaturaţi).

Anunțuri

Apar date privind efectul diferitelor tipuri de grăsimi animale (saturate) și vegetale (polinesaturate, mononesaturate, în stare naturală, hidrogenate) asupra colesterolului. Concluzia: grăsimile animale produc o creștere a colesterolului 'rau' si depuneri pe pereții vaselor de sange, grăsimile vegetale au rol invers.

Apar cunoștințe privind rolul şi circuitul diferitelor tipuri de glucide în organism. Se descriu treptat relațiile între diverse metabolisme, conexiunile între circuitele diferitelor vitamine în organism, vitamine şi minerale, aminoacizi şi vitamine sau chiar între un mineral şi altul.

Dietoterapia este un domeniu dezvoltat treptat, date fiind cunoştinţele acumulate în timp de comunitatea ştiinţifică.

Astăzi, dietoterapia ar putea fi o componentă importantă a tratamentului multor boli și dezechilibre, dar este, din nefericire, insuficient aplicată. #Tratamente #remedii naturiste