Când luna mai ne încantă cu abundenţa ei de culoare, este imposibil să nu simţi minunatul miros al florii de salcâm. Dar câţi dintre noi, atunci când vedem salcâmul cu flori albe, ne gândim cat de folositor este cu adevărat?

Dincolo de utilităţile lui practice, pe care le are orice planta lemnoasă, salcâmul mai este folosit:

- împotriva alunecărilor de teren- fiind o plantă care are şi tulpina subterană, este cultivat în zonele cu eroziune a solului

- unele specii sunt ornamentale (glicinul, salcâmul galben, etc)

- în industria parfumurilor

- ca planta medicinală

- fiind din familia Leguminoase, este folosit şi ca aliment

Deoarece atunci cand auzim de salcâm, majoritatea ne gândim la mierea de salcâm, iată câteva proprietăţi a acesteia:

- mierea intraflorală de salcâm conţine minerale specifice, glucide (glucoză şi fructoză) şi substanţe active din floare (robinină, acacină şi ulei volatil).

Anunțuri
Anunțuri

Are acţiune antitusivă şi antiseptică iar asupra aparatului digestiv, acţionează ca antispastic şi diuretic, fiind recomandată în caz de: ulcer, hiperaciditate gastrică, cancer gastric, tuse, sarcină, nevroză, astenie, convalescenţă, stres. Mierea de salcâm se utilizează ca îndulcitor pentru ceaiuri şi produse alimentare.

- mierea extraflorală de salcâm (mană), în timpul înfloritului plantei, nu se poate separa de cea intraflorală, deoarece albinele le recoltează împreună, dar, înafara înfloritului, mana produsă de afidele (numite şi purici de plante) care trăiesc pe seama sevei de salcâm (secretând o substanţă dulce), este culeasă şi dusă în stup de către albine.

Mierea de mană de salcâm este uşor sedativă, analgezică, mineralizantă şi remineralizantă, alcalinizantă, antispastică,secretolitică , uşor laxativă, se întrebuinţează şi ca adejuvant în cancerul gastric.

Anunțuri

Florile se folosesc sub formă de pulbere, tinctură sau vin de salcâm, fiind utilizate atât florile de salcâm românesc clasic, cat şi cele de salcâm japonez, plantat în scop ornamental. Diferenţa dintre cele două tipuri de salcâm constă este ca salcâmul japonez are frunze mai mici şi nu are ţepi, fiind bogat in rutozid (vitamina P natural). Vitamina P naturală este recomandată în caz de hemoragii, mărind rezistenţa vaselor capilare, scăzându-le permeabilitatea.

Florile de salcâm mai sunt utilizate şi sub formă de infuzie cu gust plăcut şi fără compuşi toxici, folosită ca sedativ uşor, liniştind stările de nervozitate şi iritabilitate, ca antitusiv, alcalinizant, antispastic (acţiune asupra musculaturii netede gastrice şi pulmonare) şi calmant, în piroză (arsuri la stomac), ulcer gastric, gastrită hiperacidă, crampe, gastralgii (dureri de stomac), "rău" în sarcină şi în leucoree.

Contraindicații și reacții adeverse #Tablet #Tratamente #remedii naturiste

Datorită robinei (substanţă toxică), utilizarea empirică a scoarţei trebuie evitată . Seminţele de salcâm conţin toxialbumine iar florile nu sunt recomandate în cazurile de hipoaciditate gastrică.