Păpădia are denumirea latină de (Taraxacum officinale, familia Compositae). Se utilizează atât frunzele numite (Folium Taraxaci), cât și rădăcina (Radix Taraxaci).

Păpădia mai este cunoscută sub denumiri populare precum, părăsita-găinilor, papă-lungă, floarea untului, floare de mai, sau lăptucă. La noi în țară, planta este foarte răspândită, crește efectiv oriunde, spontan, sau este cultivată. Tulpina păpădiei este ca un tub, goală în interior, având la capăt floarea, de culoare galbenă. Păpădia înflorește în lunile aprilie și mai. Este bine ca frunzele să fie recoltate primăvara, când sunt mai tinere, iar rădăcina în toiul verii. Dacă se utilizează planta întreagă, e bine să fie recoltată primăvara, când este îmbobocită pentru că în acest anotimp ea întrunește cele mai multe principii active, care vin în ajutorul echilibrării organismului uman.

Cercetările și practica, au confirmat că efectele terapeutice ale păpădiei, sau remarcat în foarte multe afecțiuni – fapt care i-a determinat pe specialiști să o cultive alături de alte plante medicinale. Deoarece se găsește și pe câmp, o putem recolta singuri. Frunzele se așează într-un strat subțire, într-un loc cu umbră, aerisit și uscat. Rădăcinile se pot scoate primăvara, vara sau toamna. Acestea se curăță de frunze, se spală bine și se lasă la zvântat timp de 10 zile. Se ține la cald până când se usucă (este bine uscată atunci când are interiorul alb). Atât frunzele cât și rădăcinile uscate se păstrează în săculeț de pânză.

Ce boli putem trata cu ajutorul  păpădiei? 

Păpădia are o acțiune diuretică, mărește secreția biliară, este colagogă, normalizează circulația sângelui (scade tensiunea arterială), este tonică și depurativă.

Păpădia reprezintă un remediu excelent în tratarea bolilor, în care există dezechilibre glandulare. Cu ajutorul păpădiei pot fi tratate următoarele boli: insuficiență hepatică, dischinezii biliare, icter cataral, reumatism, gastrite hiperacide, obezitate, gută, ateroscleroză, varice, ulcer varicos și diverse tulburări digestive. Păpădia este foarte indicată convalescenților, deoarece mărește pofta de mâncare. De asemenea, în curele de dezintoxicare este neprețuită, datorită acțiunii sale depurative, deci de eliminare a toxinelor. Este folosită cu succes și în bolile de piele. Stimulează activitatea rinichilor, este eficientă în combaterea hemoroizilor, stimulează căile respiratorii, fiind foarte utilă în caz de bronșită. Are o acțiune de stimulare a metabolismului.

Păpădia are un principiu amar (Taraxacină) și este conținut de toată planta. Frunzele conțin vitaminele A, B, C și D, steroli, proteine, glucide. Rădăcina conține aceleași vitamine, precum și alcooli, fitosteroli, acid cafeic, insulină, acid nicotic, tanin, magneziu și fier. Această plantă conține vitaminele B1 (0,20 mg / 100g plantă), C (38 mg / 100 g plantă), minerale cum ar fi fierul (7 mg / 100g plantă), calciu (140 mg / 100g plantă), glucide (7,4 mg / 100g plantă), proteine (9,1 mg / 100g plantă). Conține și vitamina D, fiind una dintre extrem de puținele surse vegetale, care ne oferă această vitamină.

Efectele tămăduitoare ale păpădiei, au fost confirmate în nenumărate situații atât de medicina populară, cât și de medicina alopată.

 Câteva rețete cum  preparăm păpădia și pentru ce le folosim

Primăvara sunt recomandate curele cu tijele proaspete de păpădie: a se consuma 6 tije pe zi, timp de 14 zile ca profilaxie, sau pentru ameliorarea stării de sănătate; pentru cei care suferă de diabet, se recomandă 10 – 15 tije pe zi, timp de 14 zile; pentru hepatită cronică este recomandată o cură cu 10 tije pe zi, timp de 21 de zile.

Purificarea sângelui este foarte importantă, pentru sănătatea întregului organism. În acest sens, păpădiile sunt tocate și prin presarea lor, se obține sucul - care se consumă câte o lingură de suc, de 3 ori pe zi înainte de fiecare masă, pe o perioadă de cel puțin o lună. Frunzele și florile se pot consuma sub formă de salate, se folosește la ciorbe în combinații cu alte plante. Infuzia se prepară din o linguriță de frunze uscate, la o cană cu apă clocotită. Se acoperă vasul cu un capac, timp de 15 minute. Apoi, lichidul se strecoară și se bea. În funcție de boala pentru care este indicată infuzia, se pot bea 2 – 3 căni de ceai pe zi.

Decoctul, se prepară dintr-o linguriță sau două de rădăcină, sau de plantă întreagă la o cană cu apă. Planta se fierbe în apă timp de 2 – 3 minute, apoi se lasă la infuzat încă un sfert de oră. După acest interval, lichidul se strecoară și se bea, una sau două căni de decoct pe zi.

Pentru constipație, se pot pune 20g de frunze și 20g de rădăcini într-un litru de apă rece, se lasă la macerat o zi, apoi se strecoară conținutul și se bea un pahar înainte de fiecare masă, timp de cel puțin două săptămâni.

Tinctura se prepară prin macerarea a 100g de plantă, în 500 ml de alcool de cereale, timp de 8 zile. După acest interval, lichidul se strecoară și se toarnă în sticle de culoare închisă. Tinctura de păpădie are în general, aceleași proprietăți ca ale ceaiurilor. Este însă deosebit de eficientă, în tratarea obezității. Se folosesc 30 picături pe zi, timp de 2 săptămâni.

#Tratamente #remedii naturiste