Aşa cum ştim, în decembrie 1989 a dispărut brusc de pe scena politică a ţării noastre, într-o singură zi, după 42 de ani de dictatură, Partidul Comunist Român.

În momentul dispariţiei sale, acest partid avea un număr de 3.831.000 de membri.

Înfiinţat în anul 1921, după scindarea ramurii de extremă stângă (bolşevice)a Partidul Socialist din România, acesta s-a numit Partidul Socialist - Comunist, după care s-a numit succesiv Partidul Comunist din România, secţie a Internaţionalei a III-a Comuniste (Comintern) şi Partidul Comunist Român (după desfiinţarea Cominternului).

După anexarea Partidului Social-Democrat în 1948, şi-a luat numele de Partidul Muncitoresc Român, iar în 1965, în timpul celui de-al IX-lea congres al său, a revenit la numele de Partidul Comunist Român.

Cea mai mare parte a existenţei sale, acest partid a fost subordonat intereselor URSS, care l-a subvenţionat şi care l-a dirijat în acţiunea de înrobire a României, în numele unei aşa-zise "eliberări a clasei muncitoare de sub jugul burghezo-moşierimii."

În fapt, PCR a militat pentru răsturnarea ordinii sociale şi pentru dezmembrarea teritorială a ţării noastre, considerată a fi un "stat imperialist", care ocupa samavolnic teritorii aparţinând URSS (Basarabia), Ungariei (Transivania) şi Bulgariei (Dobrogea) şi care asuprea popoarele intrate sub stăpânirea sa.

Anunțuri
Anunțuri

Primele două congrese ale partidului s-au ţinut la Bucureşti (8-12 mai 1921) şi Ploieşti (3-4 octombrie 1922). După scoaterea în afara legii, sub acuzaţia că serveşte interesele URSS şi că lupta pentru destrămarea ţării, Partidul Comunist şi-a ţinut al treilea Congres la Viena, în august 1924, al 4-lea la Harkov,(1928), iar al 5-lea ( 3-24 decembrie 1931), lângă Moscova.

După 1944, când România a fost ocupată de Armata Sovietică, impunând comuniştii la conducerea ţării, toate congresele partidului s-au ţinut la Bucureşti.

Potrivit rapoartelor Siguranţei Statului, efectivele PCR numărau în timpul războiului între 796 şi 918 membri.

Statutul partidului specifica faptul că "din rândurile sale fac parte cei mai înaintaţi şi mai conştienţi muncitori, ţărani, intelectuali, funcţionari"

Între 1947 şi 1989, PCR a fost singurul partid politic admis în România şi, în conformitate cu prevederile articolului 3 ale Constituţiei din 1965, el era desemnat drept "forţa politică conducătoare a întregii societăţi în Republica Socialistă România".

Anunțuri

Sub directa sa conducere, în ţara noastră a fost instaurată "dictatura proletariatului" (în fapt dictatura unui grup restrâns de decidenţi aflaţi la vârful acestui partid), iar în economie s-a instituit dirijismul.

Încă de la începuturile sale, PCR a desfiinţat în România libertatea de exprimare şi a instituit cenzura pentru toate publicaţiile.

Orice contestare a politicii comuniste a fost încă de la instaurarea regimului de dictatură aspru reprimată, numeroşi români plătind cu viaţa sau cu ani grei de lagăr dorinţa de a avea o viaţă liberă.

S-a încercat şi edificarea unui aşa zis "om nou", constructor al socialismului victorios, motiv pentru care partidul a trasat intelectualităţii sarcina de a contribui la realizarea acestui măreţ ideal bazat pe nobilele idealuri ale "învăţăturii marxist-leniniste", ajunsă un fel de religie de clasă.

Sintetizând această perioadă neagră a istoriei noastre, au rămas actuale spusele istoricului american Keith Hitchins, membru de onoare al Academiei Române, autor al unui volum dedicat perioadei comuniste :

"Oricare ar fi judecata istoricilor în viitor, este astăzi evident că, globalmente vorbind experienţa comunismului pentru români a fost traumatiucă.

Anunțuri

În economie a înlocuit spiritul întreprinzător cu controlul centralizat; în politică şi viaţa socială a înecat societatea civilă în instituţii fără integritate; în viaţa intelectuală a sufocat libera expresie a spiritului uman, şi cel mai grav, a adus prejudicii incalculabile moralei colective, prin proliferarea legilor dar dispreţul faţă de lege." #teroarea comunistă #Arestari #Comunism