Răspunsul dur al cancelariei de la Berlin după referendumul de duminică din Grecia lasă puţine şanse pentru negocierea unui nou ajutor financiar care să salveze ţara de la faliment. Este acum o înfruntare a orgoliilor între naţionalismul populist promovat de Alexis Tsipras şi pragmatismul realist al sobrului cancelar german Angela Merkel. Aceasta şi ministrul de finanţe german Wolfgang Schauble sunt pregătiţi să dea un exemplu, prin intermediul Greciei, unde poate duce lipsa de corectitudine fiscală în cazul ţărilor membre ale Uniunii Europene.

Premierul grec şi-a jucat magistral cartea, rezultatele referendumului de duminică întărindu-i legitimitatea internă, dar şubrezindu-i-o pe cea externă. De la un popor în pragul disperării nu te aştepţi să spună DA, mai vrem austeritate, mai suportăm sacrificiile impuse. Masele nu reacţionează raţional, ci conjunctural, iar conjunctura economică, politică şi socială din Grecia nu dădea nicio şansă unui DA la acest referendum.

Deşi există o şansă pentru un alt acord de ultim moment, care să mai dea o şansă economiei bolnave care supravieţuieşte de cinci ani din perfuziile financiare acordate de comunitatea europeană, se pare că Atena va spune în cele din urmă creditorilor săi că jocul s-a încheiat, din moment ce poporul a votat. Grecia a fost pe ordinea de zi a liderilor europeni de mult timp, dar acum problemele ei s-au acutizat şi practic a intrat în incapacitate de plată.

Secretarul Trezoreriei din administraţia Obama, Jack Lew, într-un interviu pentru Bloomberg, a lansat de ceva vreme un avertisment şi, în acelaşi timp, o cerere de a se găsi o soluţie în problema financiară a Greciei, pentru a o ţine pe aceasta pe linia de plutire şi în zona euro. Lew a emis un avertisment din partea Americii, cerându-le negociatorilor europeni să nu "judece greşit" în relaţiile lor cu Grecia.

Salvarea Greciei depinde acum în special de buzunarul contribuabililor germani, dar şi al tuturor celor din Europa, care vor trebui să plătească nota de plată a Greciei. Grecia nu poate rambursa aceste datorii acum, iar în absenţa unor reforme majore, pe care la referendumul de duminică au spus clar că nu le doresc, este clar că nu există nicio altă opţiune pentru orice creditor raţional decât cea de a stopa aruncatul banilor într-o gaură fără fund.

Unul dintre cele mai mari costuri non-greceşti este faptul că acest incident va stabili noi reguli pentru alte naţiuni europene, şubrede din punct de vedere financiar, pentru a atrage bani din ţările potente financiar, precum Germania. Irlandezii şi-au rezolvat problemele financiare. Spania şi Portugalia au îndurat greutăţi comparabile cu cele ale Greciei, deşi încă nu au finalizat în totalitate reformele necesare. Italienii şi francezii sunt chiar în acest moment confruntaţi cu realitatea economică globală, în care numai ţările europene care au finanţe solide, forţă de muncă competitivă şi flexibilă, plus sarcini fiscale tolerabile, au şansa să fie administrate în mod eficient, astfel încât să poată concura şi prospera.

Grecia reprezintă un avertisment şi, chiar dacă perturbările economice din Europa sunt probabil inevitabile, dacă va ieşi sin zona euro, pe termen lung, în accepţiunea Germaniei, aceste perturbări constituie un preţ care merită plătit pentru o Europă mai puternică financiar.

Ca în orice tragedie clasică, grecii sunt responsabili pentru propriile alegeri, dar asta nu îi va salva de consecinţe! #Angela Merkel #Uniunea Europeana #Criza economica